un lucru pe care il iubesc, de cand a descoperit toma umbletul si efectuam 2-3-5 plimbari pe zi, e norocul lui de a se afla la o distanta mica de pisicile cu care ne intersectam. e ca si cum ar face parte din lumea lor. talpile lui - 2 si talpitele lor - cate 4 isi spun niste povesti care nu vibreaza in talpile oamenilor mari. asa incat la fiecare pisica, il intreb: ce ti-a spus?
trecem pe langa una grasuta, alba cu negru. toma zice ca n-au vorbit fiindca grasuta se grabea. zic: puteai s-o intrebi unde se duce. el zice: mai termina cu iscodeala!
o luam agale catre brutarie. cer 6 lipii. la nivelul lui toma sunt expuse niste tavi cu mini-pizza si croissante. toma imi arata pizzele, fara sa le atinga, desi ar putea:
- na-na?
- da mami, pizza.
- na-na ( adica luam si noi?)
- nu mami, noi avem mancare acasa.
- na-na (si se vaita)
- bye-bye.. ii spun eu brutarului.. il indemn si pe toma sa bye-bye.. dar el insista na-na
ma mai bombane un pic pe drum si gata. m-a iertat. sunt mandra de el.
lasam brutaria in urma.
intram intr-un magazin cu de toate. 3 baieti cocotati pe o lada frigorifica mananca dintr-o oala de aluminiu niste cartofi prajiti, iar pe un ziar au rosii, ardei iuti si paine.
ii intreb daca sa vin mai tarziu. sefu se sterge la gura si zice: poftiti poftiti. asistentii lui se dau jos de pe lada sa ma serveasca, iar sefu ramane sus dand indicatii. are o privire de treaba. ma bucur ca mancau.
am uitat ce vroiam. imi amintesc: castraveti, apa si o cartela vodafone. apa e sub curu lu sefu. se da mai hacana, scoate apa, apoi imi calculeaza totalul, platesc, multumesc si iesim.
toma asista la scena nici zambind, nici judecand. intelegand. daca mancau, mancau!
ajungem acasa. o crema de legume, baita, lapte, povesti, niste plans si somn.
in rucsacelul cu care am fost afara gasesc 4 pietre mici. nici nu stiu cand le-a strecurat acolo.
acum un an aproape, inramam 3 frunze pe care le-a cules dintr-un copac. am scris pe spatele tablouasului 8 martie 2013 si mi-am asumat pe veci cel mai frumos cadou de ziua mamei. azi isi pune singur pietricele in desaga. sunt ovale, netede si au cam aceeasi dimensiune. i le duc in balcon la coltul cu nisip. mi se umple inima strangandu-le in palma.
vorba lu tatalutoma: cand ma gandesc la el, ma gadila ceva in obraji, stii? zic stiu, it must be the pure joy.
Comentarii
Trimiteți un comentariu