Treceți la conținutul principal

niste pietre

un lucru pe care il iubesc, de cand a descoperit toma umbletul si efectuam 2-3-5 plimbari pe zi, e norocul lui de a se afla la o distanta mica de pisicile cu care ne intersectam. e ca si cum ar face parte din lumea lor. talpile lui - 2 si talpitele lor - cate 4 isi spun niste povesti care nu vibreaza in talpile oamenilor mari. asa incat la fiecare pisica, il intreb: ce ti-a spus?

trecem pe langa una grasuta, alba cu negru. toma zice ca n-au vorbit fiindca grasuta se grabea. zic: puteai s-o intrebi unde se duce. el zice: mai termina cu iscodeala!

o luam agale catre brutarie. cer 6 lipii. la nivelul lui toma sunt expuse niste tavi cu mini-pizza si croissante. toma imi arata pizzele, fara sa le atinga, desi ar putea:
- na-na?
- da mami, pizza.
- na-na ( adica luam si noi?)
- nu mami, noi avem mancare acasa.
- na-na (si se vaita)
- bye-bye.. ii spun eu brutarului.. il indemn si pe toma sa bye-bye.. dar el insista na-na 
ma mai bombane un pic pe drum si gata. m-a iertat. sunt mandra de el.

lasam brutaria in urma.
intram intr-un magazin cu de toate. 3 baieti cocotati pe o lada frigorifica mananca dintr-o oala de aluminiu niste cartofi prajiti, iar pe un ziar au rosii, ardei iuti si paine.
ii intreb daca sa vin mai tarziu. sefu se sterge la gura si zice: poftiti poftiti. asistentii lui se dau jos de pe lada sa ma serveasca, iar sefu ramane sus dand indicatii. are o privire de treaba. ma bucur ca mancau.
am uitat ce vroiam. imi amintesc: castraveti, apa si o cartela vodafone. apa e sub curu lu sefu. se da mai hacana, scoate apa, apoi imi calculeaza totalul, platesc, multumesc si iesim.
toma asista la scena nici zambind, nici judecand. intelegand. daca mancau, mancau!

ajungem acasa. o crema de legume, baita, lapte, povesti, niste plans si somn.
in rucsacelul cu care am fost afara gasesc 4 pietre mici. nici nu stiu cand le-a strecurat acolo.
acum un an aproape, inramam 3 frunze pe care le-a cules dintr-un copac. am scris pe spatele tablouasului 8 martie 2013 si mi-am asumat pe veci cel mai frumos cadou de ziua mamei. azi isi pune singur pietricele in desaga. sunt ovale, netede si au cam aceeasi dimensiune. i le duc in balcon la coltul cu nisip. mi se umple inima strangandu-le in palma.
vorba lu tatalutoma: cand ma gandesc la el, ma gadila ceva in obraji, stii? zic stiu, it must be the pure joy. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet