domestice

canta toma a plictiseala intr-o caserola de plastic. ii apreciez creativitatea si-mi vad de cautarea mea de job, pe un site mediocru. sunt dezamagita de viteza netului la fel cum toma e dezamagit de preocuparile mele. iese din caserola si se stramba la mine.
zic: stiu! 
calca pe cateva jucarii, ramane in picioare, vine si ma trage de bluza.

sunt obosit, mi-e somn, stiu jucariile astea pe dinafara, apoi cu job sau fara job o sa te iubesc mereu la fel, asa ca nu mai ascunde laptele ala.

bine ma bine.

il alaptez cu ochii in pagina de care ma rog sa se incarce. sunt victima virtualului tomica. 

stam statui cu suflete calde in fata ecranelor. ne mintim degetele butonand. miscam inimi dand like-uri in loc sa punem mana unii pe altii, sa ne pupam de-adevaratelea.. sa ne intrebam.. ce mai faci?

vreau un trip in evul mediu tomica, fara iluzii digitale, numai cu sentimente. cu o rochie cu cercuri si corset..

auzi, stii ca stramamaia cu care te-ai imbratisat la glodeni  n-a avut niciodata telefon? si n-a purtat niciodata pantaloni?

ooof, sa ne-o tina dumnezeu s-o imbratisam si la anu, draga de ea, ce ne-o mai fi gandind.

mie imi place fara pantaloni! adauga toma care pescuieste ca mereu detalii stranii din pledoariile mele inimoase.

zic hai ma, ca habar n-ai de traditii, de taranu autentic, de ilie moromete.

mai pardon! mi-a zis tataie de la pucioasa ca sunt cel mai iubit dintre pamanteni.

hai bine, vad ca pe marin preda l-ai parcurs.

hai pana la frigider sa ducem sticla asta cu apa. eu eu eu.. se grozaveste toma.

i-o dau, dar e prea grea. se canoneste vorba lu mamaie pret de un pas.. apoi o pune jos si o rostogoleste usurel pana in dreptul frigiderului.

manca-l-ar mami de solutionist!