diarea a trecut. greul e iar departe!

e 12:19 noaptea. e mai tarziu decat pot eu sa duc.

poate ca ma tine treaza amintirea colindatului din copilarie, in cojocul in care ma infofolea stramamaia lu toma, trimitandu-ma in satul inzapezit sa cant in noapte la porti reci cam asa: foaie verde lamaita noi suntem de gradinita si-am venit sa colindam pe la case sa uram ne daati ne daati ori nu ne mai dati. urarea asta venea dupa foaie verde portocala noi suntem copii de scoala. acum ca rederulez, apreciez disciplina cu care cojoacele mici asteptau cojoacele mai mari sa-si faca numarul, sa-si primeasca covrigii si merele.. si abia apoi deschideau gurile. plecam la 4 dimineata si ma intorceam la 7, cu mainile sloi si cu traista plina. covrigii mi-i punea mamaie in ceai, iar merele mi le cocea in soba. era bine. era suficient.

sau poate ca ma tine treaza entuziasmul venirii lu mami la cairo. daca nu i-o plezni bagajul de cozonaci, tuici, zacusti si muraturi sau nu s-o pierde la stanbul.. o-i vedea-o teafara in cateva ore.

mi-o aduce cu ea lacrimile lu tati care n-o sa ne tina in brate de craciun si mi-o aduce bani afurisiti sa o mai scot la capat, i-o mai aduce lu tomica masina rosie lucioasa cu usi deschizabile- o sofisticareala de masina, sper sa-l captiveze 15 minute..

si-a facut un tabel in excell cu 36 de pozitii corespunzatoare produselor pe care le aduce in geamantan. fiecarui produs ii corespunde un gramaj, astfel incat socoteala finala sa se pupe cu doleantele companiilor aeriene care ii faciliteaza aceasta deplasare de suflet.

saracu geamantan, si daca ar fi fost companiile mai permisive, el tot n-ar mai fi putut sa duca nici macar o cinzeaca in plus de tuica.

zice: sa stii ca imi aduc fulgii mei de ovaz pentru de dimineata. 200 de grame.

hai ma mami ca avem si aici, puteai sa mai pui un castravete murat.

ei, acuma zici? am impachetat. mi-am pus biletu la palarie. roaga-te pentru mine! auzi? sa-mi iau strampi pe dedesubt? daca mi-o fi frig in avion?

ceri si tu o patura ca o doamna. 

hai bine!

sau poate stau treaza sa-l pazesc pe dragu de tomica pe care il scot din rotavirus fara medicamente. l-am lasat sa treaca prin febra, i-am spalat diarea de 25 de ori in ultimele 3 zile cu apa calduta si prosop de bumbac, l-am tinut la piept in pat, la bucatarie, la baie si pe unde o mai fi fost nevoie sa ajung, rapusa si eu de febra de altfel. i-am cantat slagare de sezon, mi s-a inbucatit sufletul sa-l vad pierzand falcutele, dar l-am pupat dupa fiecare diaree ca pe un erou mai aproape de victorie cu inca un pas. [pentru mamicile pentru care conteaza un astfel de detaliu: n-are nicio iritatie dupa atatea scaune, deci apa goala e sfanta!]

nici nu stiu daca mai am lapte de atata boala. mai am!

nici nu stiu daca mai am forta. mai am!

nu stiu daca mai am bucurie. mai am!

vine mamaie tomica si-o pune zambete noi pe falcile tale supte si-o cerne basme ispiresti peste serile tale lungi. si-o pune somn pe neodihna mea si cozonac pe masa si-o asterne peste noi craciun de-adevaratelea.

l-am trimis pe ginerica sa mi-o preleveze de la aeroport, nefumat de 6 zile, cu o piele vadit detoxifiata, cu ghetele de la botez.

engleza ei e discreta, dar promite. nu stiu daca promisiunile sunt chiar pentru noaptea asta, dar pe termen lung cred ca poti sa faci ceva cu ele.

el in romaneste stie: castraveti, ce s-a'ntamplat? treci incoace mai baiete! taci 'in' gura, sarumana pentru masa, noapte buna, of of of, stai ma un pic.

nu-mi fac probleme. greul e departe!