Treceți la conținutul principal

diarea a trecut. greul e iar departe!

e 12:19 noaptea. e mai tarziu decat pot eu sa duc.
poate ca ma tine treaza amintirea colindatului din copilarie, in cojocul in care ma infofolea stramamaia lu toma, trimitandu-ma in satul inzapezit sa cant in noapte la porti reci cam asa: foaie verde lamaita noi suntem de gradinita si-am venit sa colindam pe la case sa uram ne daati ne daati ori nu ne mai dati. urarea asta venea dupa foaie verde portocala noi suntem copii de scoala. acum ca rederulez, apreciez disciplina cu care cojoacele mici asteptau cojoacele mai mari sa-si faca numarul, sa-si primeasca covrigii si merele.. si abia apoi deschideau gurile. plecam la 4 dimineata si ma intorceam la 7, cu mainile sloi si cu traista plina. covrigii mi-i punea mamaie in ceai, iar merele mi le cocea in soba. era bine. era suficient.

sau poate ca ma tine treaza entuziasmul venirii lu mami la cairo. daca nu i-o plezni bagajul de cozonaci, tuici, zacusti si muraturi sau nu s-o pierde la stanbul.. o-i vedea-o teafara in cateva ore.
mi-o aduce cu ea lacrimile lu tati care n-o sa ne tina in brate de craciun si mi-o aduce bani afurisiti sa o mai scot la capat, i-o mai aduce lu tomica masina rosie lucioasa cu usi deschizabile- o sofisticareala de masina, sper sa-l captiveze 15 minute..
si-a facut un tabel in excell cu 36 de pozitii corespunzatoare produselor pe care le aduce in geamantan. fiecarui produs ii corespunde un gramaj, astfel incat socoteala finala sa se pupe cu doleantele companiilor aeriene care ii faciliteaza aceasta deplasare de suflet.
saracu geamantan, si daca ar fi fost companiile mai permisive, el tot n-ar mai fi putut sa duca nici macar o cinzeaca in plus de tuica.
zice: sa stii ca imi aduc fulgii mei de ovaz pentru de dimineata. 200 de grame.
hai ma mami ca avem si aici, puteai sa mai pui un castravete murat.
ei, acuma zici? am impachetat. mi-am pus biletu la palarie. roaga-te pentru mine! auzi? sa-mi iau strampi pe dedesubt? daca mi-o fi frig in avion?
ceri si tu o patura ca o doamna. 
hai bine!

sau poate stau treaza sa-l pazesc pe dragu de tomica pe care il scot din rotavirus fara medicamente. l-am lasat sa treaca prin febra, i-am spalat diarea de 25 de ori in ultimele 3 zile cu apa calduta si prosop de bumbac, l-am tinut la piept in pat, la bucatarie, la baie si pe unde o mai fi fost nevoie sa ajung, rapusa si eu de febra de altfel. i-am cantat slagare de sezon, mi s-a inbucatit sufletul sa-l vad pierzand falcutele, dar l-am pupat dupa fiecare diaree ca pe un erou mai aproape de victorie cu inca un pas. [pentru mamicile pentru care conteaza un astfel de detaliu: n-are nicio iritatie dupa atatea scaune, deci apa goala e sfanta!]
nici nu stiu daca mai am lapte de atata boala. mai am!
nici nu stiu daca mai am forta. mai am!
nu stiu daca mai am bucurie. mai am!
vine mamaie tomica si-o pune zambete noi pe falcile tale supte si-o cerne basme ispiresti peste serile tale lungi. si-o pune somn pe neodihna mea si cozonac pe masa si-o asterne peste noi craciun de-adevaratelea.

l-am trimis pe ginerica sa mi-o preleveze de la aeroport, nefumat de 6 zile, cu o piele vadit detoxifiata, cu ghetele de la botez.
engleza ei e discreta, dar promite. nu stiu daca promisiunile sunt chiar pentru noaptea asta, dar pe termen lung cred ca poti sa faci ceva cu ele.
el in romaneste stie: castraveti, ce s-a'ntamplat? treci incoace mai baiete! taci 'in' gura, sarumana pentru masa, noapte buna, of of of, stai ma un pic.
nu-mi fac probleme. greul e departe!



Comentarii

  1. Sanatate multa, puiului!! Si Sarbatori Fericite!!! 2014 o sa fie mai bun, pentru noi toti! ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Aaaaa....am si io o dilema: bine-bine, dar de unde si pana unde si mai ales DE CE castraveti?? Ca-i complet scos din gama!:)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet