Treceți la conținutul principal

budhiga budhiga

Umbla toma cu treaba in labele goale pe parchetul rece.
Strange la piept un umeras de plastic intonand ‘budhiga budhiga’.. cu dhi moale si cu limba scoasa. Asta e expresia fericirii lui de vreo 3 luni incoace.
Langa pat baraie un radiator procurat de soacra-mea din uniunea sovietica acum vreo 4 decenii. Uite ca mai baraie inca incalzind labe nestatornice intr-un cairo nesperat de rece, fara sisteme de incalzire.
Toma apreciaza eforturile radiatorului, dar treburi mult prea importante il cheama prin toate colturile camerei.
Am incetat sa-l mai tintuiesc in pat. Pana nu-si face rondurile n-am ce discuta cu el. Ma multumesc cu budhiga budhiga. Se impiedica de un pres rotocolit si cade in genunchi. Se ridica. N-are timp de pierdut. Stie ca in casa asta nu incurajam vaicareala. Il asteapta niste servetele pe o etajera, sa le faca bucati, sa le suga si sa le lase ghem in acelasi loc. Budhiga budhiga.
La fiecare budhiga imi cauta privirea. Ii confirm bucuria si-si vede de rond. Ajunge iar in dreptul presului rotocolit. Nu mai cade. E un destept. Merge la sertare. Pentru prima data le deschide doar sa le verifice. Nu scoate nimic din ele. Punctez acesta premiera ca sa dau sperante tuturor mamicilor exasperate de golitul bebelusesc al sertarelor. Opa.. na ca a scos o salopeta. Mi-o aduce.. imi iau sperantele inapoi. Stai ca o duce la loc. Nu mai reuseste s-o cuibareasca in sertarul de sus si-o lasa moale sa curga pe parchet. Du-te naibii de salopeta, ca te-o intocmi altu mai rabdator in urma mea. Ma duc la umerasul meu de plastic si-o sa-l car de la pat la usa. Na! Budhiga budhiga.
Mai budhiga.. nu ti-e somn? Ca parca m-as uita si eu cu tati la un film.
Nu mai dai si tu niste lapte? Intrebare la intrebare..
Daca nu mai musti cu premolarul nou.
Nu promit.
Fix ca tac-to!
Auzi mami, e adevarat ca tati se lasa de fumat?
Da ma, nu c-ar fi cel mai frumos cadou de craciun?
Ar cam fi. Budhiga budhiga… auzi, da-mi suzeta si tine-mi laptele cald pana pe la 10.. si fugi la film. Si opreste baraitoru asta rusesc ca mi-a amestecat gandurile. Nici nu mai stiu ce sa visez. Le-am visat pe toate.




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...