sa nu se fi priceput mosul sa ne ajunga fiindca am inchis obloanele?
sa fi luat el in serios toate nazdravaniile lu toma de peste an? sa-mi dea o lectie pentru cat de departe m-am dus de traditii?
iar daca mosul e in suflete, in parinti, in cine crede si in cine il face posibil, ce-a patit mosul din sufletul meu?
ce m-a oprit sa-l incropesc?
ce tristete a ocupat vidul din ghete de n-a mai fost loc de surprize?
amestec neputinte. cafeaua e rece si cu noduri.
azi s-a nascut tati. ce bine ca s-a nascut, ce bine ca mai e, ce departe m-am dus. inchid ochii, rostogolesc 2 lacrimi si-mi duc in gand inima pe prispa. o las acolo sa-l astepte cand o fi sa se intoarca acasa si sa-i zica la multi ani.
multumesc mai tatut, o sa zica el si-o sa se bucure de surpriza cu obrajii saltand de drag.
cand eram mica imi lasam carnetul de note in ghete. asa fusesm instruita. mosu imi scria acolo o poezie despre cat de cuminte stie ca am fost si se semna cu un M identic cu cel de la marcel chiran. mereu ma intriga coincidenta asta a semnaturilor.
nici nu mai stiu cand am inteles ca parintii sunt mosul. dar il asteptam cu aceeasi sfintenie.
la multi ani mosule. si daca nu ne-om imbratisa iarna asta, sa-ti tina sanatatea de cald si zambetele noastre pe skype sa-ti minuneze serile.
intorc lacrimile pe dos.
ma strecor in ghetele goale, inspir, iert si plec prin zi.
poate e rost de zambete afara. trebuie sa fie.
ce tristete mi-ai transmis tu azi,fata draga
RăspundețiȘtergere