Treceți la conținutul principal

ma strecor in ghetele goale si iert

sa nu se fi priceput mosul sa ne ajunga fiindca am inchis obloanele?
sa fi luat el in serios toate nazdravaniile lu toma de peste an? sa-mi dea o lectie pentru cat de departe m-am dus de traditii?
iar daca mosul e in suflete, in parinti, in cine crede si in cine il face posibil, ce-a patit mosul din sufletul meu?
ce m-a oprit sa-l incropesc?
ce tristete a ocupat vidul din ghete de n-a mai fost loc de surprize?
amestec neputinte. cafeaua e rece si cu noduri.

azi s-a nascut tati. ce bine ca s-a nascut, ce bine ca mai e, ce departe m-am dus. inchid ochii, rostogolesc 2 lacrimi si-mi duc in gand inima pe prispa. o las acolo sa-l astepte cand o fi sa se intoarca acasa si sa-i zica la multi ani.
multumesc mai tatut, o sa zica el si-o sa se bucure de surpriza cu obrajii saltand de drag.

cand eram mica imi lasam carnetul de note in ghete. asa fusesm instruita. mosu imi scria acolo o poezie despre cat de cuminte stie ca am fost si se semna cu un M identic cu cel de la marcel chiran. mereu ma intriga coincidenta asta a semnaturilor.
nici nu mai stiu cand am inteles ca parintii sunt mosul. dar il asteptam cu aceeasi sfintenie.

la multi ani mosule. si daca nu ne-om imbratisa iarna asta, sa-ti tina sanatatea de cald si zambetele noastre pe skype sa-ti minuneze serile.

intorc lacrimile pe dos.
ma strecor in ghetele goale, inspir, iert si plec prin zi.
poate e rost de zambete afara. trebuie sa fie.



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet