se strecoara dimineata in casa ca o mireasa, prin usile larg deschise ale balconului. sunt mandra de perdeaua pe care m-am priceput s-o cocot in cadrul usii, batand ieri cu darzenie 2 cuie, de jos in sus, cu toma tinandu-mi scara. am reusit, i-am zis. de mult! mi-a zis.
lumina scalda initiativele lu tomica punand cald peste moale, forta peste inceputuri, siguranta peste nepricepere. e un efect special in sine perdeaua asta. si toma intelege, asta daca nu cumva vreun gand gradinaresc il cheama subit in balcon, la coltul cu nisip si uita de butaforia mea, trece prin perdea.. tomaaaaa, se opreste brusc. nu stie daca a facut ceva rau sau bun. imi asez pe fata un ranjet laarg si il iau pe sus din perdea.. sa para ca era un joc.. rade, se gadila, da capul pe spate.. ii place surpriza. salvez perdeaua si o inod cu grija pe dupa usa.. sa nu mai riscam nimic.
indraznesc sa-l las singur in balcon si merg sa-mi fac o cafea. scot din frigider cutia cu fursecuri de ovaz coapte azi-noapte. le-am decorat cu o margica din gemu de prune facut de mamaie de la pucioasa mai in vara. eram acolo cand il fierbea.. si cand il dadea la cuptor.. cand mirosea toata casa a prune si cand nu mai vroiam sa plec.
ia toma un fursec, il observa, apoi linge margica de gem, ca un profesionist si abia dupa ce va fi ramas gaurica in locul margelei, se apuca de rontait fursecul. de unde stie el cum se savureaza un fursec? nu i-am aratat niciodata. nici nu m-as pricepe sa dedic atata atentie unui bulgare de ovaz. il sun pe tatalutoma sa ma dau mare cu ce baiat destept avem. il gasesc ocupat, cred ca il reveleaza mai putin ca pe mine acest aspect, dar eu i-am spus ca n-am putut sa tin numai pentru mine.
e cald. visez la jobul care mi s-a intrezarit ieri. nu seamana cu nimic din ce-am mai trait. un fel de castelul peles, cu o gradina fabuloasa, in care as lucra cu copiii rupti in cur ai comunitatii aferente imprejurimii castelului.
castelul a fost al unei doamne care nu s-a mai inteles cu sotu ei, au divortat, iar ea a hotarat ca locul ii poarta ghinion. cat sa fii de suparata sa abandonezi un astfel de rai? ce dezamagire te impinge afara din gradina asta de vis? nu ma mai intreb, fiindca toti suntem oameni si pe toti ne doare.
e bine ca o alta doamna in putere a pus mana pe locul asta si m-a vizualizat in stare sa aduc acolo saracii cartierului si sa fac cu ei ateliere. avem o piscina, un spatiu cu nisip, o gradina de alergat, alta de plantat.. avem tot. ce mai vis!!! ma inec cu nerabdare cand ma duc cu gandul acolo.
apoi sa-l am pe toma zi de zi cu mine si sa zburde in oaza asta pana si-o inegri genunchii..
sa se joace cu copiii aia saraci dar bogati, fara jucarii, doar cu ce-o avea natura sa ne cadoriseasca.
e mai bine ca in orice gradinita cu care as avea sa semnez cel mai avantajos contract din lume.
beau o gura de cafea si imi musc buza de jos. toma are treaba plimband un pix de colo colo. imi scrie cu el visul unui nou inceput, ca sa ramana in inimile amandurora si sa-l vedem degraba implinit. ma uit la el il lumina asta perfecta, cu arborele de iasomie pe fundal si stiu ca o sa fim bine.
Comentarii
Trimiteți un comentariu