Treceți la conținutul principal

stai in prezent

asum prezentul, cum zic website-urile de vindecare emotionala.
m-as bucura de ciripitul pasarelelor din balcon, dar trece un avion si zbang, perturba armonia. in definitiv, bine ca s-a inventat si ala - tot unui iubitor de pasari i-o fi venit ideea- ca uite asa am vazut si eu lumea, uite asa vine si mamaie de la pucioasa, uite-asa ne-om mai duce si-om mai veni incolo si-ncoace.. daca nu cumva, vorba lu mamaie de la glodeni, s-a'nchis mamica plimbarea mea!

sa nu fugim de prezent ca pierdem trenu vindecarii.
a trecut avionul, pasarile isi vad destepte de ciripeala, un ciocan repara un acoperis pe o strada vecina.
toma doarme julit pe nas.
[m-a intrebat ieri, dupa ce s-a julit pentru a treia oara, ca-n basme: mami, poate daca incerc sa umblu cu nasu pe sus, risc mai putin sa ma julesc? 
nu stiu, incearca!
imi trebuie si carucior de firma ca sa ridic nasul?
nu ma.. pur si simplu il tii pe sus si gata.
bine ma bine, ce te ataci?
ee, tomica, le am si eu pe ale mele!
uite nici nu-l mai ridic, daca ma iei tare]

pompa de apa din fata blocului imi trage urechea de maneca. stai ma fata in prezent si asculta-ma, enerveaza-te pe baraitul meu si invata sa ma ignori.

casa e vraiste. jucariile organizate de mine de cu seara s-au amestecat in zori sub manutele lu toma, pana au uitat de la cine au venit si cat le vor mai rezista incheieturile. toma are un obicei nou. se urca pe fiecare jucarie in parte sau pe cate 2-3 la un loc si le pistoseste, cum faceam eu cu strugurii lu tataie in putina.
nu iese niciun vin din pistoseala lu toma.

noroc cu avionu de m-a deranjat mai devreme, noroc cu mamaie care ne-o aduce si noua un cioc de vin de la marcel, sa-l fierbem cu piper si sa ne facem ca e iarna.
[cu pipeeer? intreaba toma.
da ma da, ne imbatam pe 21, stai sa vezi!]

ca sa ma imbrac cu prezentul care mi-ar tot aluneca printre degete de-atata dezamagire, m-am abonat pe facebook la pagini naturiste, d-astea de scot comori din piatra seaca, te vindeca de sinuzita cu usturoi inhalat la abur, te invata cum sa re-reciclezi porcariile pe care te-ai grabit sa dai bani si nu ti-au prea folosit.
parcurg informatia cu interes. sunt propriul meu team leader. imi dau sarcini, colectionez capace de plastic ca o baba, adun vreascuri de pe afara, incropesc din ele decoratiuni.
m-am alaturat colectionarului de toma si adun cu el pietre, el pe cele rotunjoare, eu numa pe cele in forma de inima.
[imi zice: mami nu mai forta iubirea, las-o sa fie.
ai dreptate, hai ia-o p-asta rotunjoara si pune-o la tine in buzunar. si da-mi nasu ala julit sa ti-l pup, ca daca nu-ti trece pana maine ti-l frec ca la website cu usturoi si cu piper.
cu pipeeer?]

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet