duminică, 14 ianuarie 2018

Vrei sa te pup cu gust de cappuccino?

I-am zis tatalui copiilor mei: sa ma inveti si pe mine sa narez cu voice recognition, poate reusesc sa postez pe blog cu tao la piept fara sa dezvolt lumbago. 
Va trebui totusi sa invat sa-mi recit gandurile spre a se scrie singure iar asta e o arta in sine. 
Cairoul e numai soare si praf azi, ca mereu. Pentru prima oara in 6 ani azi am simtit c-o sa-mi lipseasca pamantul asta rupt cand o sa plec. Mi-a venit sa plang. Sunt recunoscatoare, bai tutancamon. Mi-ai dat o familie, ce sa zic? Esti de comitet, te fac rege pe blog sa te stie toata pucioasa si glodeniul si ma rog unde s-o mai transmite. 
Las copilul mare la gradinita si ma plimb cu purcelu de doua luni printre copaci. Am zis ca soarele de azi e fabulos? Am zis, ia ca-mi fac o poza ca sa ramaie. Ia uite ce obraji rumeni imi face. Pai daca azi la pucioasa eram, de ipsos paream, pam pam.
Mi-a zis toma: mami, you know what i like about you? How you look after being upset, when you are not upset anymore. Mi s-a parut asa intim complimentul asta, ca m-am gandit sa-l scriu neaaparat undeva inainte sa mor. Stati ma ca nu mor, ziceam si eu asa sa sune grandios.
Tao incearca vorbe, inceputuri de vorbe, sunete cu emotii.
Ma gandeam: uite ma, inainte de conventii..
Si cand zic conventii tao se intristeaza, fiindca nu i place cuvantul asta, el s-a nascut liber si asa o sa ramana. Nu mami, ca nu te ingradesc, doar ziceam. 
Deci, inainte de coventii, cand nu existau limbi sau cuvinte, totul era o figura de stil. O emotie de colo pana colo. Uite cum incarca tao fiecare sunet cu suflu. Uite cum isi rosteste el inima. Vezi toma? Da vad vad, zice toma si imita gangureala de inceput de lirica. Si tao parca ar plange, apoi explodeaza in ras, ca doar de ce sa plangem? Lapte este, iubire este iar banii, da-i in.. sa nu mai zic ca sa pastram un limbaj corespunzator.
Ma uit in pietre si dau peste un 4 de romb. Nu-l ridic. Am evoluat. Am insusit detasarea. Caut pe google semnificatia acestei carti simple, rotunde, de toba. Ei poftim ca inseamna mostenire, imbunatatire a situatiei financiare. Baaai, ce v-am zis ma? Banu nu conteaza daca il lasi sa vina.
Il iau pe tatal copiilor mei de mana si-i spun: mi-a iesit un patru de romb in cale. E rost de mostenire. El ma asigura ca se imbogateste si apoi moare sa-mi ramana mie tot.
Ce-ai ma, de ce sa mori? Ce nu putem sa traim frumosi si bogati? Am vazut io in filme ca se poate. Si il iau de mana sa ne plimbam prin casa si sa facem planuri. Cori unde ma duci? Uite asa mi-a venit sa vorbim mergand de mana, nu doar fata in fata ca doi inamici. Vrei sa fii prietenul meu? Vrei sa te pup cu gust de cappuccino? 
Da vreau. 

marți, 9 ianuarie 2018

Mai si doare

As pune in balanta cat le e mamelor de greu si cat le e de fapt de bine. Unde se strange grija si unde fug bucuriile. De unde se ia cumpatul pierdut si cine contorizeaza ridicarile de ton si imbratisarile incarcate de vinovatie?
Infulec o banana, 4 biscuiti, beau un ceai de anason si ma rog cu toata fiinta sa mai doarma sugarul juma de ora sa astern si eu 50 de randuri despre cat ma spetesc de-a casnica.
Am reusit sa spal toate, atentie, toate vasele. Am pus si mancarea in cuptor si-am rumegat conflictul de aseara cu toma. Scanceste sugarul, semn ca nu m-am rugat cu absolut toata fiinta, am mai scapat niste colturi de sine.
Hai c-a tacut, semn ca universul imi mai da o sansa.
Ce ziceam?
Ah, da, cum m-am certat cu toma ca in clasa a 6a. Ciondaneli superioare lui, puerile mie. Cand ajungeam la un numitor comun ne feream privirile, ca si cand nu eram gata sa ne impacam.
Am plans pe rand si impreuna, a plans si tao cand a rezonat cu drama lu toma. Mi-a placut simbioza asta si am simtit c-o sa mor linistita cand o fi sa mor.
Si uite-ma cum scriu cu copilu pe umar - corina d'arc a scrisului modern, in timp ce un elicopter militar strabate nonsalant cerul de aur al cairoului. priveste cerul nu se potriveste aici.
Asa, si toma a vrut sa ne impacam pe fuga ca sa scape de procese de constiinta, dar mie, capra batrana, nu mi-a ajuns o imbratisare si un pupic. Nu le-am crezut. L-am tulburat. Mi-a zis:
N-o sa te mai ajut la spalat de vase.
Oricum numai eu le spal in casa asta, am apasat eu un buton mai vechi. O creste tao si m-o ajuta el, am adaugat.
Tao creste sa se joace cu mine, s-a revansat el.
Nu te mai iubesc, a inchis el cercul amenintarilor.
Nu mai sunt prietena ta.
A plans iar. A incercat tatalutoma sa intervina, dar drama era peste minutele pe care putea el sa ni le dedice. Au plecat amandoi in treaba lor.
Am ramas cu tao la san si-am consumat o amareala seaca. Ca un vin prost pe care il bei ca tot l-ai pus in pahar.
A revenit toma cu un desen: ca sa stii ca te iubesc.
Multumesc toma, ce bine ca nu ne culcam suparati. Esti cel mai bun prieten al meu.
El l-a pupat si pe tao, ca o scuza pentru toata mascarada.
A mai durut 5 minute si apoi am adormit.

marți, 2 ianuarie 2018

despre fel de fel de arme

pe tableta gasim orice, nu? ma intreaba toma in drum spre gradinita.
intr-un fel da, internetul ne pune la dispozitie cam totul, in terms of information. dar vezi tu, multa din informatia asta pe care o accesam ne face rau, iar noi luati de val nu mai triem.
like guns, exemplifica el stiind unde ma doare.
da toma, e multa agresivitate pe net, iar copiii nu stiu s-o filtreze.
nici oamenii mari, ma corecteaza el. tati se uita in fiecare seara la filme cu impuscaturi. zice ca-l relaxeaza. cum vine asta?
of toma, ai dreptate, si tataia e om gospodar, dar tot la impuscaturi se uita. Iar tati e cel mai pasnic adult de pe pamant, si tot cu arme se delecteaza inainte de culcare. e o atractie bolnava catre dominare, o forma pasiva de agresivitate.
uite la inceput, cand nu existau orase si masini si case si supermarketuri, oamenii trebuiau sa vaneze ca sa manance. isi confectionau arme si le foloseau sa ucida. si poate nevoia asta a ramas in gena masculina si omenirea reuseste s-o duca mai departe cu fiecare generatie. unii raman copii in suflet si atunci se delecteaza doar pasiv cu agresivitatea iar altii cu copilaria furata duc razboaie adevarate, of. e mult de zis, subiectul asta nu se termina niciodata si ma doare sa-l mai lungim.
stiu, tie nu-ti plac armele. i-am spus si lu mis la gradinita ca mama mea n-o sa-mi ia niciodata un pistol de jucarie, nici macar pentru pretend play.
True, apas eu.
Cand merg sa-l iau de la gradinita ma intampina cu o decoratiune hand-made.
Vai ce frumos, tu ai facut-o?
Nu, mis.
N-ai contribuit cu nimic cu nimic?
Nu ca mis foloseste pistolul de lipit si e periculos pentru copii.
Mai Toma, ce jnseamna asta? Tu obisnuiai sa decupezi, sa tai, sa lipesti.
Hai mai mami, ai zis ca-ti place! Las-o asa. Ce te superi ca n-am facut-o eu? Mis vrea sa ne ajute.
Nu toma, asta nu e ajutor, mis incurajeaza lenea. Ma doare sufletul ca ii iei apararea, asta inseamna ca deja iti convine ca n-ai muncit tu la decoratiunea asta.
Hai ma mami, n-ai zis tu fara pistoale?
Hai ma ca mergea si cu aracet, nu te mai fofila.
Ajunge acasa si-i arata lu frasu grozavia: uite tao, n-am facut-o eu, a facut-o mis, da n-arata rau nu? Si-i sopteste: e lipita cu un  pistol care incurajeaza lenea.