Treceți la conținutul principal

Mai si doare

As pune in balanta cat le e mamelor de greu si cat le e de fapt de bine. Unde se strange grija si unde fug bucuriile. De unde se ia cumpatul pierdut si cine contorizeaza ridicarile de ton si imbratisarile incarcate de vinovatie?
Infulec o banana, 4 biscuiti, beau un ceai de anason si ma rog cu toata fiinta sa mai doarma sugarul juma de ora sa astern si eu 50 de randuri despre cat ma spetesc de-a casnica.
Am reusit sa spal toate, atentie, toate vasele. Am pus si mancarea in cuptor si-am rumegat conflictul de aseara cu toma. Scanceste sugarul, semn ca nu m-am rugat cu absolut toata fiinta, am mai scapat niste colturi de sine.
Hai c-a tacut, semn ca universul imi mai da o sansa.
Ce ziceam?
Ah, da, cum m-am certat cu toma ca in clasa a 6a. Ciondaneli superioare lui, puerile mie. Cand ajungeam la un numitor comun ne feream privirile, ca si cand nu eram gata sa ne impacam.
Am plans pe rand si impreuna, a plans si tao cand a rezonat cu drama lu toma. Mi-a placut simbioza asta si am simtit c-o sa mor linistita cand o fi sa mor.
Si uite-ma cum scriu cu copilu pe umar - corina d'arc a scrisului modern, in timp ce un elicopter militar strabate nonsalant cerul de aur al cairoului. priveste cerul nu se potriveste aici.
Asa, si toma a vrut sa ne impacam pe fuga ca sa scape de procese de constiinta, dar mie, capra batrana, nu mi-a ajuns o imbratisare si un pupic. Nu le-am crezut. L-am tulburat. Mi-a zis:
N-o sa te mai ajut la spalat de vase.
Oricum numai eu le spal in casa asta, am apasat eu un buton mai vechi. O creste tao si m-o ajuta el, am adaugat.
Tao creste sa se joace cu mine, s-a revansat el.
Nu te mai iubesc, a inchis el cercul amenintarilor.
Nu mai sunt prietena ta.
A plans iar. A incercat tatalutoma sa intervina, dar drama era peste minutele pe care putea el sa ni le dedice. Au plecat amandoi in treaba lor.
Am ramas cu tao la san si-am consumat o amareala seaca. Ca un vin prost pe care il bei ca tot l-ai pus in pahar.
A revenit toma cu un desen: ca sa stii ca te iubesc.
Multumesc toma, ce bine ca nu ne culcam suparati. Esti cel mai bun prieten al meu.
El l-a pupat si pe tao, ca o scuza pentru toata mascarada.
A mai durut 5 minute si apoi am adormit.

Comentarii

  1. Doare pe orice mama, anormal e sa nu doara.
    Pe de alta parte imi zic ca in viata reala va avea parte si de certuri si ciondaneli, si conflicte. E momentul sa invete sa isi sustina partea, argumenteze logic si sa inteleaga ca sunt si altii diferiti. Mie si acum mi-e greu cu mine cand sunt altfel...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...