duminică, 14 ianuarie 2018

Vrei sa te pup cu gust de cappuccino?

I-am zis tatalui copiilor mei: sa ma inveti si pe mine sa narez cu voice recognition, poate reusesc sa postez pe blog cu tao la piept fara sa dezvolt lumbago. 
Va trebui totusi sa invat sa-mi recit gandurile spre a se scrie singure iar asta e o arta in sine. 
Cairoul e numai soare si praf azi, ca mereu. Pentru prima oara in 6 ani azi am simtit c-o sa-mi lipseasca pamantul asta rupt cand o sa plec. Mi-a venit sa plang. Sunt recunoscatoare, bai tutancamon. Mi-ai dat o familie, ce sa zic? Esti de comitet, te fac rege pe blog sa te stie toata pucioasa si glodeniul si ma rog unde s-o mai transmite. 
Las copilul mare la gradinita si ma plimb cu purcelu de doua luni printre copaci. Am zis ca soarele de azi e fabulos? Am zis, ia ca-mi fac o poza ca sa ramaie. Ia uite ce obraji rumeni imi face. Pai daca azi la pucioasa eram, de ipsos paream, pam pam.
Mi-a zis toma: mami, you know what i like about you? How you look after being upset, when you are not upset anymore. Mi s-a parut asa intim complimentul asta, ca m-am gandit sa-l scriu neaaparat undeva inainte sa mor. Stati ma ca nu mor, ziceam si eu asa sa sune grandios.
Tao incearca vorbe, inceputuri de vorbe, sunete cu emotii.
Ma gandeam: uite ma, inainte de conventii..
Si cand zic conventii tao se intristeaza, fiindca nu i place cuvantul asta, el s-a nascut liber si asa o sa ramana. Nu mami, ca nu te ingradesc, doar ziceam. 
Deci, inainte de coventii, cand nu existau limbi sau cuvinte, totul era o figura de stil. O emotie de colo pana colo. Uite cum incarca tao fiecare sunet cu suflu. Uite cum isi rosteste el inima. Vezi toma? Da vad vad, zice toma si imita gangureala de inceput de lirica. Si tao parca ar plange, apoi explodeaza in ras, ca doar de ce sa plangem? Lapte este, iubire este iar banii, da-i in.. sa nu mai zic ca sa pastram un limbaj corespunzator.
Ma uit in pietre si dau peste un 4 de romb. Nu-l ridic. Am evoluat. Am insusit detasarea. Caut pe google semnificatia acestei carti simple, rotunde, de toba. Ei poftim ca inseamna mostenire, imbunatatire a situatiei financiare. Baaai, ce v-am zis ma? Banu nu conteaza daca il lasi sa vina.
Il iau pe tatal copiilor mei de mana si-i spun: mi-a iesit un patru de romb in cale. E rost de mostenire. El ma asigura ca se imbogateste si apoi moare sa-mi ramana mie tot.
Ce-ai ma, de ce sa mori? Ce nu putem sa traim frumosi si bogati? Am vazut io in filme ca se poate. Si il iau de mana sa ne plimbam prin casa si sa facem planuri. Cori unde ma duci? Uite asa mi-a venit sa vorbim mergand de mana, nu doar fata in fata ca doi inamici. Vrei sa fii prietenul meu? Vrei sa te pup cu gust de cappuccino? 
Da vreau. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu