sâmbătă, 18 februarie 2017

uite o punte draguta intre batman si brancusi

ieri am desfasurat un atelier de modelaj la ambasada romaniei in egipt, comemorandu-l pe dragul de brancusi si punandu-l pe dragul de toma laolalta cu alte suflete romanesti sa-si priveasca in ochi nedumeririrle.
am incropit o plastelina din faina cu apa si-am plamadit masa tacerii sporovaind in romaneste bucurii de cuvinte.
am oftat la prima lectie a cercului, asa cum o descria maestrul. zicea el ca desenam un cerc cu degetul pe nisip, apoi il taiem in doua si picam in genunchi, apoi ne pravalim in 4 labe si sarutam nisipul cerandu-i iertare cercului. atat.
of toma, ce romanca sunt. m-ai adus la piramide sa te nasc si sa sarut vrand nevrand tot nisipul cerand iertare cercului imprejurarilor.

azi am fost la o aniversare intr-un mall. noi vizitam o astfel de locatie cam de doua ori pe an, asa ca am dat o tura larga prin careffour, iar toma a cerut o apa plata, ca sa poata sa digere toata avalansa de oferte, iar eu l-am pupat pe frunte pentru cuviosenie, daca asa s-o zice la cumintenia pamantului, vorba lu brancusi.
aniversarea a fost intr-un spatiu aglomerat si zgomotos, decorat de la pereti, accesorii, prajitura, tacamuri pana la suveniruri, baloane cu inscriptii batman. oriunde te uitai, ranjea la tine de pe un perete sau de pe o bucata de zahar supereroul.
invitatii, copii de 4 ani ca toma, erau de 2 feluri. cei plictisiti deja de batman, care venisera doar pentru zahar si entertaiment riscant si cei care mureau de frica lu batman si care plangeau isteric spre incurcatura parintilor lor.
un urlet continuu. un circ inchis, fara ferestre. lui toma i-a luat cam jumatate de ora sa inteleaga daca vacarmul e de bine sau nu, insa sarbatoritul ii e prieten bun, deci a mizat pe chemarea sufletului.
am incercat sa nu influentez starea de fapt, cu toata ingrijorarea mea pentru umanitate.
as putea sa descriu in amanunt spatiul asta de joaca bolnava, dar nu cred ca ajuta pe nimeni.
e ca un film de groaza la care te uiti din placerea de a te lasa speriat. joaca de-a frica. plansul isteric si rasul spasmodic ca de la o gadileala pe care n-ai cerut-o.
ne-am intors acasa la cartile noastre de colorat, la un ceai de anason si la o palavrageala la gura resoului electric. am lasat vacarmul sa-si vada de victime, eu cu ingrijorare, toma cu jind. ma doare ca nu-i pot da mai multa nenorocire, ca-l privez de placeri de felul asta si ma intreb de ce o fac. poate fiindca mi-e teama ca l-as pierde pe omul din el in groaza timpurilor. ca n-ar mai reflecta cu emotie la plutirea norilor, la obrazul fin al bebelusilor, la sensul lucrurilor si al oamenilor. ca i-as inchide imaginatia odata cu expunerea la tot comercialul cu care industria de super eroi e pregatita sa mi-l contamineze.
nu sunt pregatita pentru asta.
ma pregatesc mai degraba de un drum spre pucioasa, fie el si pe jos- ca al lu bunu brancusi, sa merg sa sarut cercul familiei si sa-i cer iertare.

niste oameni de stiinta au confirmat azi ca o pasare a plecat din africa spre romania sa deschida sezonul primaverii si ca o putem urmari pe net pe acvila asta pitica, monitotizata satelitar pentru noi. uite  o veste draguta.
uite o punte intre batman si brancusi.



miercuri, 8 februarie 2017

franturi domestice si doruri amestecate

buna seara lume, buna seara suflete, buna seara viata.
mi-era dor sa ma unesc cu voi in zbateri, in proteste, in griji, in revelatii.
e zece si un sfert. tarziu pentru fiertura mea de fasole cu humus, dar cine sta sa mai masoare inspre ce curge timpul. o sa mananc la miezul noptii un humus cremos si-o sa ostoiesc ranile felurite care nu se vad, de oftate ce rasufla.
copilul doarme moale dupa ce a consumat ca un gentleman o banana taiata rondele.
am facut amandoi o farama de yoga si-am exersat niste stillness intru puterea clipei.
mi-am carpit si pijamaua preferata, luata acum 8 ani din careffour grozavesti, cand eram eu tanara si nelinistita. of toma, mi-e dor sa ma plimb asa printre rafturi si sa nu-mi pese la cat ajung acasa. tot o consumatoare am ramas, vezi tu? dar uite ca mai si carpesc, ca mie imi place mersul inainte, fie el preventiv, fie reparatoriu.
adica imi place si statul constiincios pe loc, dar cred ca natura mea prefera marsul.
l-am intrebat pe soferul uber din seara asta, daca ma asteapta sa-mi iau si eu o sticla de vin de la unicul magazin de alcool din cartier. mi-a zis respectuos ca aceast detaliu nu se pupa cu musulmanismul lui si m-a rugat sa incheiem cursa.
ne-am inghitit amandoi rusinile de ocazie, am platit si m-am dat jos. mi-am luat vinul, ambalat riguros in punga neagra si mi-am oprit un taxi cu care am efectuat restul de itinerariu.
nu stiu la ce va ajuta bucata asta de poveste. poate am inserat-o din dor de niste libertati firesti pe care, uite, lumea araba ti le reteaza.
apoi desigur ca cele 6 banane locale pe care le mananca copilul meu zilnic, sau humusul din oala sau restul legumelor pe care nu stiu sa le pronunt altfel decat in araba, contrabalanseaza si reamintesc masura vietii.
am un copil la gradinita care scrie alfabeltul din memorie la 2 ani si 3 luni. e subnutrit, zambeste rar, zero abilitati sociale, bea dintr-un biberon niste lapte praf si recita alfabetul cu cate 3-5 cuvinte aferente fiecarui sunet- pronuntate perfect in engleza.
nu-l presez cu nimic sa avanseze in demersul asta academic, dar ma ingrijoreaza mult dizabilitatea lui emotional-sociala.
un pui de geniu care nu vrea prieteni, vrea in coltul lui cu axiome.
mi-a zis toma: auzi mami, karim de la tine din clasa nu pare fericit.
crezi? am intrebat surprinsa de observatia lui fina.
cred. adica nu, e fericit, dar nu stie inca expresia fericirii. a explicat toma.
.. apoi a adaugat: nu, sigur ca stie fericirea, fiindca e super smart. he knows igloo. no one else knows this word in the nursery.
mersi toma de conversatie. iti multumesc ca te ingrijorezi cu mine.
ia uite ca iar ninge la pucioasa. si ia uite ce tanara e mamaia langa omul de zapada.
ma intreaba toma: why does labus shows his ass in the photo?
da lasa ma cainele sa stea cum vrea.
hai bine, doar intrebam.