luni, 31 martie 2014

sunt regina zilei mele de salariu

incep ziua la 6 si 10. las baietii in pat sa-si impleteasca visele pe sfarsite si merg sa vad ce pot sa fac cu parul. rasucesc 2-3 suvite si ma declar multumita. incheg un look medieval si musc cu el din dimineata.
sunt regina zilei mele de salariu. merg pe varfuri in tenisii din prima tinerete. spal ibricul si planific emotiile de peste zi. daca as putea sa meditez in loc sa planific ce nu tine de plan. of..
se trezesc baietii pe neauzite, ma trezesc cu ei in ceafa, ne imbratisam asa gramada, regina, rege si joker.
cafeaua e cam amara. iar n-am ales ce trebuia. constat ca si lavazza minte. cu stil, dar minte. cine nu minte? mana sus!
ridica toma mainile amandoua, semn de luat in brate, de iesit pe usa, de terminat cu vaitatul, de inceput traitul.
ziua curge greu, dar repede. e un debit al vietii noi, nebune, haotice. cateva revelatii, cam tot atatea dezamagiri, 2-3 intrebari esentiale, raspunsuri pe jumatate.
iesim din gradinita, victoriosi sa zicem. salariul e in geanta. toma e la piept. 
asteptam un taxi vreo 20 de minute. ma dor picioarele, toma vrea lapte, as plange desi larimile sunt prea in strafundul ochilor. sunt inca regina din camasa cu flori in care m-am strecurat de dimineata. am atatea suflete in regat. scutur slabiciunea, ma adun. urc la intamplare intr-un autobuz plin. strecor copilul langa schimbatorul de viteze si ma explic. am 1 lira sau 100 de lire. biletul costa 2 lire. soferul, un tiganus de vreo 20 de ani zice da-mi suta. ia-o. se uita la ea in lumina apusului si decide ca nu e falsa. intarzie cu restul si il rog cu tact de regina sa 'dea mai repede'. strecoara niste bancnote rupte si ii bat obrazu. mi le schimba. zic: pai vezi! in timp ce face el monetaru, tomica baga intr-antaia. un calator zice aveti grija doamna. ei ce sa zic! scot un biscuite italian cu olio extravergine si i-l inmanez copilului, sa-si faca de treaba si sa lase schimbatoru, ca prea e jegos.
tiganusu goneste ca la raliu. ii zic: prietene ne lasi la prima? ca vreau sa mai apuc ziua mea. am planificat o plimbare cu barca pe nil, nu vreau sa-mi dezamagesc invitatii.
ne dam jos. toma face cu mana, iar eu adaug mecanic: say bye mami!
opresc un taxi, satula de cele 5 minute in valtoarea transportului in comun.
soferul are gatul gros, unghia de la degetul mic lunga si un ghiul impozant. e rege si el. isi pune benzina pe banii mei. nu ma mai supar. toma schimba niste glume cu benzinarii. ei se scarpina in nas, la fel ca el. ce surpriza! ne urnim. parca as mai neplange o data. sunt patetica cu atata neplans. un tanar chipes traverseaza prin fata noastra. mana dreapta i se termina la cot. imi inghit neplansul. ne privim o secunda. stie ca am vazut jumatatea lui de mana si nu insista. ce pret mare trebuie ca are demnitatea lui. il cuprind pe toma cu mainile amandoua. nu mai stiu ce sa simt. fac din tot greul un bulgare si-l rostogolesc pe strada. la intersectie ii fac semn baiatului cu banane. stiu ca e surdo-mut, iar el stie ca stiu. imi strecoara pe geam un kil de banane iar eu ii dau 5 monede cinstite. toma ii face cu mana. primeste raspuns.
ajungem acasa. platesc cursa, las si niste bacsis. ma simt generoasa. mai zic si multumesc, asa ca suntem teferi. ciobanu cu ghiul nu zice nimic. toma ii face cu mana semn ca universul ii bate obrazul. ciobanu n-are timp sa inteleaga. poate in alta viata.
ne dam jos si mancam cate o banana. bai tomica, stiai ma ca banana contine trytophan, un tip de proteina pe care organismul il transforma in serotonina?




duminică, 23 martie 2014

sunt frumoasa


oprit focul la mazare. declarat multumita. o mancarica deloc sofisticata, in care am inghesuit toate legumele tarabei, dar pe care aleg s-o numesc 'de mazare' de dragul margelelor pe care le-am curatat cu mana mea din pastai. imi amintesc de prima productie de mazare din gradina de la pucioasa. gustul ala n-o sa-l mai gasesc nicaieri, dar sta cuminte in sertarul inimii cu bunatati si trimit senzatii catre el, cu fiecare mazare noua pe care o gatesc.
copilul impinge somnul de dupa amiaza spre inceputul noptii. baia se suspenda, masa de seara atarna de-un vis neterminat. curentul nu se mai opreste. nici nu stiu ce sa fac cu atata lumina. 
scot rufele din masina si le intind pe indelete la uscat. ma joc cu timpul. ma gandesc la prietenele mele mame, la cum ne vaitam noi pe skype, la fel, desi fiecare cu grijile propriului microunivers. ne stim neajunsurile pe dinafara. ne dam rapuse ca sa renastem din vaicareala, dam sfaturi ca sa ne auzim destepte si sa ne imbarbatam razand de platonicul incurcaturilor de situatie. 
ridic ochii din rufe si ma uit la mine. sunt frumoasa. derulez si imaginile prietenelor obosite. ce frumoase sunt si ele. frumusetea merge deci cu noi prin greutati, daca nu cumva ele ne-or face eroine, madone, venuse. si-atunci batranetea se pacaleste cu viata luata-n piept de-adevaratelea? sa intinerim oare cu fiecare ras nou de inceput de om pe care ne-am priceput sa-l aducem printre oamenii vechi prea devreme?

joi, 20 martie 2014

futu-i mama ei de goana!

of ca ma tin de cateva zile sa va scriu.. poate fac pe ocupata, da chiar sunt!
trebuie sa povestesc despre cum face toma cu mana din taxi catre toate mutrele plictisite din trafic. cum schimba el zilele tuturor obositilor, cum pune el zambete pe fetele tuturor ingrijoratelor.
uneori striga pe limba lui catre soferii care nu respecta legea, respectiv cea a bunului salut. apoi multumeste cu ditamai zambetul celor care l-au zarit inainte ca el sa faca cu mana. mi-am propus sa-mi pregatesc aparatul si sa fotografiez surpriza de pe fetele oamenilor care se intalnesc cu zambetul lui in trafic. 
eram intr-un harb de taxi. un nene dinafara ne-a zis: inchideti portiera bine. am zis: n-am cum ca pe interior lipseste 'clapeta'. ne-a inchis-o el. apoi o doamna s-a rusinat la rasul lu tomica. i-am strigat: la muuuulti ani pentru maine [ in egipt maine e ziua mamei]. a zis: meeersi iubita, mersi la fel!!! un alt nene ne-a zis: uelcommm, hau ar iu? i-am zis pe limba lui: bine, multumim lu alah. [asa le place lor sa le raspunzi si nu am vrut sa intru in polemici pret de un semafor]
nu stiu daca socializarea asta zilnica pe care o faciliteaza tomica, poate fi povestita. e dincolo de relatabil. tine de fantastic. de magia diminetii care se pierde in claxoane, ambuteiaje, intarzieri si zambete unice. intalniri care dureaza 3 secunde, maini care se flutura unele spre altele, sperante catre o lume mai prietenoasa. uneori ploua. oamenii isi vad de stergatoare, injura, se strecoara, toma saluta cu picaturi pe nas. oamenii par sa uite brusc de necazuri, nu exagerez. e o lumina in zambetul lor spontan, care imi da incredere. 
in rastimpuri urla: da ba da. budhiga budghiga, un fel de: baaaa, terminati cu goana! orpiti motoarele astea blestemate si hai sa ne imbratisam, sa mergem ca oamenii pe picioarele noastre acasa, sa inchidem telefoanele, sa uitam de televizoare, sa povestim din suflet, sa celebram viata, futu-i mama de goana!!!

sâmbătă, 15 martie 2014

franturi de weekend pe repede inapoi

punctez detaliile la care mi-a ras inima ieri si azi, fara sa le mai leg in fraze. le asez  fir cu fir in buchetul weekendului asta insorit si le asez in borcanul saptamanii care vine, sa-mi stea de parfum, de negriji, de sperante:

hlizeala pe viu cu bunicii din cairo, hlizeala pe skype cu bunicii din pucioasa, dans de mamalutoma in brate la tatalutoma, cu toma zambindu-ne de jos, apoi cerandu-se in brate in dans intre noi, suflat in papadie, cules vreascuri, gratar cu vinete si ardei, tata cu copil facand teme pe bordura,
pisici prafuite cersind asumat, festival international cu emotii la imnul egiptului si cu fluturat de steag romanesc pe scena, prajitura venezueleana, schimb de ranjete intre tomica si un bunic din sudanul de sud, conversatii telefonice cu sens intre toma si tatalutoma, minunatie de pilaf sarbesc in care am aruncat si niste arahide, film vechi jucat impecabil, dans cu toma in brate pe happy happy happy...

luni, 10 martie 2014

mamaia (mai) e numa una

s-a lasat noaptea peste roboteala mea, peste invartecusul lu toma, peste casa noastra dezordonat de calda. 
consum 4 cuburi de papaya, 2 caise confiate, 4 samburi de nuca si 4 prune uscate. imi place matematica desertului meu improvizat. nucile si prunele uscate sunt super scumpe la tutancamon in batatura. parca o aud pe mamaia: pai de fa mamica, nu ti-a placut sa stai aci acas, langa ma-ta, mancai mieji da nuca si prune pa gratie pa da randu, te-ai dus la ciotea la nodea, la egipt, te-o tine aia nemancata.. ia zin tu mie, ce mananca aia? are si iei cartofi, rosii?..
auzi da omu tau, are si el acolo un pamancior? n-are mamaie!... e...bine ca va intelegeti atuncea!

of ce dor mi s-a facut de conversatiile cu mamaia, cercuri inchise in cuvinte putine, povesti incalzite la soba, rugaciuni trunchiate... mereu i l-am mintit pe dumnezeu. ma punea sa-i citesc din cartea ei de rugaciuni si simplificam de fiecare data. una doua amin. vezi ce frumos zice? ma intreba mamaie. hai ma zi una. mai simplificam inca una.. si inca una, pana sforaia mamaia si inchideam cartea. se dezmeticea, stingea becul mic ca o minge de pinpong si ma lasa in ale mele de fata nazdravana. ce mica era lumea, ce tare cantau greierii.


as fi povestit despre minunile zilei de azi, dar a fugit gandul la mamaia si parca tot acolo ar ramane. niste rasete de fetite carliontate, un dinte nou la toma jos, acordeonul lu doamna de muzica.. raman nepovestite. le-o rescrie mintea in blogul viselor si m-oi culca acum langa toma, ca mi-o fi ajuns pentru azi!


duminică, 2 martie 2014

o mie si una de guri


Descarc ‘veronica’ in varianta HD, aranjez copilul la film si merg sa scad la foc mic vreo 5 rosii, un ardei, 2 cepe si o bucata de telina.
Treaba merge. Si colo si colo. Ce faci cu rata, intreaba veronica? O pun pe varza raspunde bucatarul. Ce-as fi vrut sa respir langa dem radulescu timp de o lectie. Si oftez. Opresc focul la legume. Curentul se opreste si el in asentiment. Asum acest inconvenient de-acum minor, fara sa oftez. Cu o bajbaiala sigura ma duc in balcon, culeg 4 frunze de busuioc si le promit o blenduiala dimpreuna cu legumele scazute si cu o lingurita de miere. Frunzele cad la invoiala. Toma cade si el de oboseala. Cere o gura de lapte si i-o dau din tot sanul de langa inima.
Mami, cand zice tati ca ma disciplinati?
Despre ce vorbesti?
Hai ca v-am auzit ca vreti sa-mi taiati din portiile de noapte, ca poate lapte de cocos, ca poate o sa plang vreo 3 nopti si ca dup’aia ma obisnuiesc.
Aaa, ziceam si noi asa.. mai la vara cred.
Cate guri mai sunt pana la vara?

O mie si una.. hai lungeste-te, ca uite-acu vine curentu si tre sa trag sosu in borcane, obraz de catifea ce esti!

sâmbătă, 1 martie 2014

povesti calde si bune baieti. doua la suta

a fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar cere publicat, un blog. un sirag de zile senine istorisite repejor, cat sa nu li se piarda consistenta, cat sa le fie conservat parfumul pentru vesnicie, cat sa afle lumea intreaga minunile lui toma cel unic.
timpul zbura, revelatiile mameilutoma nu mai conteneau, baiatul invata sa rada, sa mearga, sa salute, sa iubeasca viata.
mame noi si vechi rezonau cu povestile, vibratii pozitive armonizau relatii nevazute, blogul dospea ca o paine integrala, iar mamalutoma admitea asta fara sa se dea mare.
intr-o zi de martisor, cand puiul de om dormea cat sa puna mami o tura de rufe la spalat, ii veni gospodinei o idee si o scrise repede uite doar pentru simplul fapt ca viata e scurta: ce-ar fi sa colecteze ea contributii de doi la suta si sa publice povestile astea de viata? sa le lege asa in niste sute de pagini, sa sufle praf magic peste ele si sa le aseze pe noptiere, pe rafturi, in bucatarii adevarate, la capul patului, in balcoane, la baie si pe oriunde le-o mai sta bine cartilor vii.
masina de spalat isi termina ciclul. mama de copil termina gandul. mugurii copacului de iasomie din fata casei aveau sa aduca veridicitate visului. snurul de martisor intelegea unde avea sa fie atarnat odata cu sperantele publicarii. odata conchisa huruiala masinii de spalat copilul avea sa viseze lin. cartea inceputului lui de viata statea sa-si scrie publicarea. nu mai era loc de intors.