Treceți la conținutul principal

futu-i mama ei de goana!

of ca ma tin de cateva zile sa va scriu.. poate fac pe ocupata, da chiar sunt!
trebuie sa povestesc despre cum face toma cu mana din taxi catre toate mutrele plictisite din trafic. cum schimba el zilele tuturor obositilor, cum pune el zambete pe fetele tuturor ingrijoratelor.
uneori striga pe limba lui catre soferii care nu respecta legea, respectiv cea a bunului salut. apoi multumeste cu ditamai zambetul celor care l-au zarit inainte ca el sa faca cu mana. mi-am propus sa-mi pregatesc aparatul si sa fotografiez surpriza de pe fetele oamenilor care se intalnesc cu zambetul lui in trafic. 
eram intr-un harb de taxi. un nene dinafara ne-a zis: inchideti portiera bine. am zis: n-am cum ca pe interior lipseste 'clapeta'. ne-a inchis-o el. apoi o doamna s-a rusinat la rasul lu tomica. i-am strigat: la muuuulti ani pentru maine [ in egipt maine e ziua mamei]. a zis: meeersi iubita, mersi la fel!!! un alt nene ne-a zis: uelcommm, hau ar iu? i-am zis pe limba lui: bine, multumim lu alah. [asa le place lor sa le raspunzi si nu am vrut sa intru in polemici pret de un semafor]
nu stiu daca socializarea asta zilnica pe care o faciliteaza tomica, poate fi povestita. e dincolo de relatabil. tine de fantastic. de magia diminetii care se pierde in claxoane, ambuteiaje, intarzieri si zambete unice. intalniri care dureaza 3 secunde, maini care se flutura unele spre altele, sperante catre o lume mai prietenoasa. uneori ploua. oamenii isi vad de stergatoare, injura, se strecoara, toma saluta cu picaturi pe nas. oamenii par sa uite brusc de necazuri, nu exagerez. e o lumina in zambetul lor spontan, care imi da incredere. 
in rastimpuri urla: da ba da. budhiga budghiga, un fel de: baaaa, terminati cu goana! orpiti motoarele astea blestemate si hai sa ne imbratisam, sa mergem ca oamenii pe picioarele noastre acasa, sa inchidem telefoanele, sa uitam de televizoare, sa povestim din suflet, sa celebram viata, futu-i mama de goana!!!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...