Descarc ‘veronica’ in varianta HD, aranjez copilul la film si merg sa scad la foc mic vreo 5 rosii, un ardei, 2 cepe si o bucata de telina.
Mami, cand zice tati ca ma disciplinati?
Despre ce vorbesti?
Hai ca v-am auzit ca vreti sa-mi taiati din portiile de
noapte, ca poate lapte de cocos, ca poate o sa plang vreo 3 nopti si ca dup’aia
ma obisnuiesc.
Aaa, ziceam si noi asa.. mai la vara cred.
Cate guri mai sunt pana la vara?
O mie si una.. hai lungeste-te, ca uite-acu vine curentu si tre sa trag sosu in borcane, obraz de catifea ce esti!
Draga mamalutoma,
RăspundețiȘtergereAm citit ultimele cateva postari. Ca intotdeauna dupa ce te citesc, am alunecat intr-un fel de reverie amestecata. Ascult London Grammar in timp ce...in timp ce ziua aluneca si ea incet in cana cu cafea. A doua pe ziua de azi. Pleosc ( cred:-)
Sper sa aduni intr-adevar intr-o zi blogul asta intr-o carte. De ce nu? Mi se pare asa de realizabil si asa de indraznet! Nu e ca si cum ti-ai propune sa castigi la loto:-)
Ma incanta atat de mult povestile tale, incat ma gandeam sa iti trimi ceva inapoi azi. Pentru ca am ceva mai mult timp azi, pentru ca am avut soare azi in orasul acesta in care zilele cu soare sunt numarate...Privilegii precare...
Iti scriu dintr-o cafenea. Pe fereastra se vede o bucatica de strada. Ca un cadru dintr- un film. Jumatate dintr-o ciocolaterie. Masini care trec. Un barbat cu un baietel de mana si o plasa care flutura. Daca ridic putin privire, se vede un zid colorat. Desenat. O multime colorat si planuri suprapuse. Si un logo - in traducere - poarta ( sau usa), iubirii.
In fata mea, cateva mese mai incolo, e un baiat asiatic care vorbeste singur. Il vad uneori aici. De fapt, de fiecare data cand vin. Oare vine in fiecare zi? Am scris ca vorbeste singur? Ce stiu eu? Poate vorbeste cu vreu elf nevazut pe care eu l-am schimbat pe sanatatea mintala...Ma intristeaza.
Asa...Cred ca voiam sa-ti dau o poveste in schimb. E o poveste dintr-o zi oarecare, culeasa la intamplare. Dar e adevarata.
Nu e minunata muzica? Cum actioneaza ea direct asupra emotiei? Direct si rapid...
Draga mamalutoma, cred ca e minunat cum reusesti sa nu te lasi traita de zile. Le povestesti si le tesi...Cu acul si ata ta:-)
Sunt recunoscatoare ca am descoperit blog-ul tau. Pentru ca imi da speranta...Imi reconfirma cumva convingerea ca viata si lumea nu sunt numai ceea ce vedem cu ochii si intelegem cu mintea. Undeva dedesubtul realitatii imediate pulseaza ceva mai profund si intens. O inima vie la care suntem conectati...
Uf. M-am incalci cumva in propriile mele ganduri. Daca m-ai cunoaste, ai sti ca se intampla adesea:-)
Sa va dea Dumnezeu sanatate si inima usoara tie, lui Toma si lumii bune din preajma!
Cu drag,
Colega de liceu
la multi ani mai femeie. ramai un mister. multumesc pentru bucata londoneza. m-a emotionat. mi-e dor de taramurile alea. o primavara vie!
RăspundețiȘtergere