Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din octombrie, 2014

bucati de adevar

la gradinita la toma, mi se confeseaza portarul, despre o minciuna de-a directoarei. minciuna nu ma priveste, dar ma pune pe ganduri. il intreb de ce imi face o asemenea marturisire, dupa ce tocmai mi-am depus copilul cu incredere in clasa, in incinta curtii pe care el o pazeste de vreo 5 ani, lucrand pentru directoarea pe care tocmai mi-a dat-o in vileag.  el zambeste si ridica din umeri. e si el om si a inteles de mult ca si eu sunt. ii printez pe furis la scoala lecturi din sudan, sa -l tin la curent cu nelegiuirile de acasa, cand am ocazia. poate ca asa a simtit sa ma recompenseze. cu o bucatica cinstita, cu care stie ca nu-si risca locul de munca. s-a descarcat. ce omenie bruta! la scoala ii intreb pe youssef: i-ai zis mamei sa vina la scoala? aa, vine azi, imi zice el si se strecoara afara din raza franca a privirii mele. asta e o minciuna, ii zic repede, pana nu-mi trece senzatia ca l-am prins. ooof, o sa-i zic diseara. de ce ma minti? pai am uitat sa-i spun

vizualizari, deci clickuri, deci secunde, deci emotii

am constatat azi ca blogul a atins 100.172 de vizualizari, de la momentul genezei sale. nu stiu daca asta inseamna mult sau putin, dar probabil ca putin, judecand realist nemarketizarea lui. am incercat o traducere sentimentala a statisticilor, ca sa inteleg in ce punct ma aflu. am tradus vizualizarile in clickuri, clickurile in clipe, clipele in emotii. am atribuit fiecarui click macar un zambet sau o lacrima, 'dupe caz'. stiu ca misc suflete. nu ma indoiesc. clipei i-am destinat mecanic o secunda si-am incercat sa impart carnatul asta de vizualizari la 60 de secunde pe minut, apoi la 60 de minute intr-o ora, apoi la 24 de ore intr-o zi. m-am consultat cu matematicianul casei, tatalutoma, care a confirmat ca rezultatul aproximativ e 1 zi si un pic. o zi si-o bucata de dimineata buna, sa zicem. m-a intrebat: ce socotesc de fapt? i-am raspuns ca traduc blogul in emotii. aa, ok. eu calculasem initial ziua avand 8 ore, saraca de mine. ma raportam la zilele l

apune octombriele

vanez un tantar. trimit o tuse seaca inapoi pe unde a venit, sa nu trezesc copilul, deja perturbat de tantar. vai de visele lui trunchiate. merg cu gandul si cu pozele peste ziua de azi de la scoala. sunt multumita desi simt sa aduc 7 precizari profesoarelor pe care am sansa sa le coordonez. unele sunt mai responsabile decat in visul meu, altele de o zbarnaiala entuziasta care imi da incredere, altele se eschiveaza peste puterea mea de toleranta si le bat obrazu scurt, ca nu e timp de terapie. mi-a obosit laringita de atata trancaneala. o sa tac mai mult. o sa zambesc asa aievea ca mama lu george cosbuc. imi place campania lu macovei. e vie si cinstita. oamenii cu care zambeste par autentici. or fi ei un procent mic, dar imi place doza asta de veridicitate. par oamenii negata sa mai inghita nimic. campania asta se aseaza ca o gluga peste toamna mea onesta, deci o primesc. o las sa mi se trecoare sub ochi si zic da domne, de aici de departe, aleg sa merg pe narile i

da-mi voie sa te duc departe!

cu vreun an in urma, intr-un taxi, satula fiind de praful egiptului, de trafic, de limitarile sociale, de limba asta scuipata parca, mi s-a facut un dor de neintrebat pe nimeni nimic si de plecat in lume, cum mai faceam candva. toma imi adormise la piept, asa ca l-am inclus in visul necurat, ca sa-mi mai spele din pacat. ma vedeam asa pe la 50 de ani, gonind intr-o masina sport, in dreapta unui tanar de 20, frumos si destept, agil si atent, care daca n-ar fi fost fi-mio, m-ar fi sedus. uneori pana acolo merge dragostea in gand. ati incercat? venisem sa-l vizitez, la paris sa zicem, sau in italia, ca prea imi e dor, daca nu cumva grecia sau oricum, e treaba lui. era bine, necalcat, cum il crescusem, nedat cu parfum, mirosind a om.  ii placea ce studia si povestea cu entuziasm.  ma intreba unde vreau sa ma duca, iar eu ii ziceam sa mai conduca. ii fusese dor de mine, de neplanuri. daca e indragostit nu l-am intrebat. urma sa povesteasca el, mai incolo. ... mai zilele tre

cum se construieste un camin

spanacul ma asteapta la bucatarie. sa-l aleg, sa ma gandesc la pucioasa, sa-l toc, sa-l glorific. cafeaua insa se bea incet, in dormitor, unde toamna asta infinit de calda a adus o lumina pe care n-o stiu de nicaieri. cate tonuri poate sa aiba lumina? uite ca multe. vezi de cand te-ai nascut si cu toate astea straturile se aduna si se risipesc, se amesteca si se clarifica in functie de tara, de anotimp, de gand, de incredere. dormitorul se recomanda publicului: inalt, crapat, onest. l-am desenat pe la toate gaurile, integrand uratul in bucati de frumos asa cum m-am priceput. mai o casuta parinteasca dintr-o priza sinistra, mai niste copaci falnici in jurul unor scorburi in zid. am mers pe firul epic al crapaturilor si-am desenat crengi noi pe care sa le bata vantul care intra nestingherit din balcon. am ignorat toate regulile esteticii si-am adus uscatorul de rufe aici, sa se scalde tricourile jilave in baia asta de lumina noua. se strecoara toma pe sub uscator si miroase

nimicuri esentiale

cand am mers azi sa-l culeg de la gradinita, l-am vazut de pe geam cum participa el la activitatea propusa de doamna, altfel decat restul mogaldetelor. copiii au intre 2 si vreo 6 ani. erau la o masa rotunda si fiecare avea in fata cate o carte, de rasfoit. toti erau cu nasul in propria carte, numa toma al meu mergea de la copil la copil, inspectandu-le discret citeala. il cunosc. n-ar despropria nicio fiinta. dar probabil c-a vrut sa stie tot ce citesc ei la un loc. norocul meu e ca doamna nu insista ca el sa stea in banca lui, ci-l lasa sa cutreiere, dupa cum stie el sa invete. m-am strecurat pana aproape de el si i-am respirat curiozitatea, pana cand m-a depistat si s-a topit de bucurie. te-am vazut, cititoru lu mami. acasa i-am pus un scutec de bumbac cu un sistem de prindere foarte prost. i s-a desfacut si a venit cu el in mana la bucatarie, vociferand in tomiceasca un fel de dojana, cum ca ce-i porcaria asta? mi-am cerut scuze si i l-am pus la loc. l-a pierdut pe drum, d

despre italia, cu dor

l-am dus pe toma la gradinita, am cumparat un snop de verdeturi si-am venit acasa, sa ma bucur de ziua mea libera, gatind. gatesc oricum in fiecare zi, dar azi macar nu mi se strecoara nimeni printre picioare, nu mi-e teama de cuptorul incins, imi las gandurile sa zambeasca libere in timp ce toc patrunjel si marar si ceapa. mi-am pus un radio italian, de dor. constat ca s-au vulgarizat intr-un mod agresivo-haios. la inceput m-a deranjat, apoi am inceput sa zambesc ca o doamna in varsta, cu mintea inca deschisa. mi se reconfirma panica tinerilor italieni de a se insura, de a-si lua angajamente inainte sa implineasca vreo suta patruzeci de ani. exagerez, taiati suta, pastrati patruzecii. apreciez libertatea de exprimare, in ciuda urlarii ei deranjante. inteleg tot, ma pierd in dansul limbii lu dante, de care o sa raman vesnic indragostita, oricate minusuri as avea sa aduc societatii italiene.  iau bucata asta de timp ca pe o portie de cultura. o gura de suprarealism dintr-o

ma culc sa nasc!

dimineata se anunta cuminte. incercam o promenada curajoasa, eu toma si catelul.  trecem pe langa o croitorie cu staif: napoli taylor. am o certitudine vaga ca sefu n-a fost niciodata la napoli, dar nu stau mult in gandul asta, ca iar mi se face dor de italia de mor. langa croitorie o fatada de shop dichisit, cu un geamlac spart prin care zaresc un septel de oi nedumerite, asteptandu-si agitate sacrificiul. taierea lor sta sa vina. le-au ingramadit aici langa croitorie cat se roaga ei pentru mai binele planetei. odata incheiate rugaciunile, incepe festinul. cam ca pastele crestin, da pe alta limba. hai fetelor ca mai e un pic si se termina. behehe imi raspund ele resemnate. toma se opreste in mijlocul strazii si culege 6 bobite cazute dintr-un copac. le pune pe o banca si incropeste cu ele o matematica naturista in care nu intervin. giuls catelul da ochii peste cap. hai frate, iar ne-am oprit pentru nimic? toma termina cu boabele si mi le inmaneaza cu titula

3 oameni + 1 caine = 4 suflete

a sosit cainele. o minune de ghem alb, cu gri pe spinare. nu stiu daca e gri de la mama lui sau e de pe sub patu nostru. ma tem ca varianta imediat urmatoare mamei lui. m-a informat tatalutoma ca 'giuls' doarme politicos si ca sa venim odata. l-am informat si eu pe toma ca acasa ne asteapta 'dog'. s-au gasit. toma i-a comunicat din carucior ca mananca un apple si giuls veganul s-a aratat interesat. au mai schimbat 2-3 vorbe si toma s-a dus in treaba lui. politicosul de giuls n-a facut nicio nazbatie. i-am zis lu tatalutoma: trebuie neaaparat sa facem curat. mi-e si rusine de cainele asta. el a zis: lasa-l sa sufere, ca sa mearga cu entuziasm inapoi la stapani. am azvarlit vreo 7 legume si-un piept de pui intr-o craticioara. giuls m-a acompaniat in bucatarie. a primit niste morcov si o teaca de fasole verde. am primit instructiuni sa nu-i dau proteina animala. sa-l las sa-si bea apa lui cu tinctura de nuc. toma i-a aratat o carte si i-a pus sub nas n