miercuri, 29 octombrie 2014

bucati de adevar

la gradinita la toma, mi se confeseaza portarul, despre o minciuna de-a directoarei.
minciuna nu ma priveste, dar ma pune pe ganduri. il intreb de ce imi face o asemenea marturisire, dupa ce tocmai mi-am depus copilul cu incredere in clasa, in incinta curtii pe care el o pazeste de vreo 5 ani, lucrand pentru directoarea pe care tocmai mi-a dat-o in vileag. 
el zambeste si ridica din umeri. e si el om si a inteles de mult ca si eu sunt.
ii printez pe furis la scoala lecturi din sudan, sa -l tin la curent cu nelegiuirile de acasa, cand am ocazia. poate ca asa a simtit sa ma recompenseze. cu o bucatica cinstita, cu care stie ca nu-si risca locul de munca. s-a descarcat. ce omenie bruta!

la scoala ii intreb pe youssef: i-ai zis mamei sa vina la scoala?
aa, vine azi, imi zice el si se strecoara afara din raza franca a privirii mele.
asta e o minciuna, ii zic repede, pana nu-mi trece senzatia ca l-am prins.
ooof, o sa-i zic diseara.
de ce ma minti?
pai am uitat sa-i spun. dar diseara chiar ii spun. e ocupata cu bebelusul, stiti? ( maica-sa are un bebelus cu un tata nou.. iar youssef nu-l numeste frate ci bebelusul)
bine. sa nu uiti. si sa nu ma mai minti, te rog.
ok, imi spune el si-mi vine sa-l cred.

o fetita de vreo 8 ani din quweit povesteste intr-o engleza buna cum fratele ei de 5 ani a fost pedepsit de un holtei frustrat, semi prof de mate, cu pretentii de formator de caractere.
copilul pedepsit e in responsabilitatea mea. ii confectionase profesoara lui niste aripi de liliac, ca vine halloweenu maine.. iar micutu zbura cu ghearele desfacute prin curtea scolii. s-a gandit sa-l sperie si pe profu asta de mate si l-a ranit, in joaca.
masculu a urlat la el plin de nervi, ordonandu-i sa se scuze.
copilul a izbucnit intr-un ras nervos, de teama.
profu s-a enervat si a urlat iar. copilul a inceput sa planga.
sora lui era langa el.
profu a zambit la sora mai mare, iar ea a zambit inapoi.
cum te-ai simtit? o intreaba directoarea? trista, a raspuns ea.
dar ai zambit!
a trebuit! a raspuns ea si inima mea a plans.
.. din poveste aflam cum frustratul i-a rupt copilului in bucatele aripile de liliac. apoi plansul s-a plans si mai tare.
i-am dat copilului aripile mele de ocazie (mereu cer un exemplar din proiectul desfasurat in clasa de fiecare profesoara.. fiindca nu se stie niciodata cum se ciufuleste din intamplare un proiect de copil agitat si se naste o drama)
l-am rugat pe frustrat sa nu mai pedepseasca in viata lui un copil din cei 120 pentru care raspund.
dar m-a palmuit, a zis el.
o sa te palmuiasca si copiii tai -se mai intampla- si-ti doresc pana o sa te coci sa-i plamadesti, sa-ti treaca crizele astea de adolescent intarziat, sa nu te razbuni aiurea, macar pe ai tai.
nu ma doare ca l-ai pedepsit, ma doare pentru menirea ta, ca n-ai inteles cat valoreaza orice nimica toata faurita de mainile unui copil. ai vrut sa-l vezi suferind si ai stiut bine ca numai daca ii rupi aripile alea in care crede, o sa-l doara cum te-a durut pe tine zgarietura care, by the way, nu se mai vede.. vai de revolutia de acu vreo 3 ani pe care cred c-ai trait-o pe facebook, barbate cu puf de aripi de liliac intre degete.

mama copilului a sunat la scoala si-a suduit juma de ora tot neamul profesorului.
mi-am amintit de povestea cu mamaia fugind intr-un suflet la scoala la taica-mio si luandu-se 'la tranta' cu tovarasa care il daduse afara din clasa, din motiv de tuse magareasca.
nu m-am suparat pe suduiala.
aripile copilului au fost returnate.
ce mi-a ramas la inima e povestea dintr-o bucata a fetei dintr-a treia.
i-am zis: esti o fetita onesta si ai o engelza buna. ce norocos e fratele tau.
a zambit.

tanti care imi vinde legume si fructe in fiecare zi, jongleaza cu preturile si eu ii bat obrazu o data la 2 zile.
azi o las in jocul ei, maine o amendez, poimaine o iert, raspoimaine ma agit.. suntem intr-un dans al strazii, printre lazile ei cu de toate.
azi m-a simtit avida de bucati de adevar si mi-a vandut bananele cinstit, cu 8 lire kilu, 3 patrimi de euro cum ar veni. 
am intrebat-o: numa atat?
a zambit incurcata de parca s-ar fi scuzat pentru ieri si mai ales pentru maine, iar eu am zambit cinstit peste, cat sa-mi amintesc ca prezentul conteaza.

as putea sa evit sa fac politica, dar azi scriu despre adevaruri, iar campania monicai macovei mi se pare unul dintre cele mai veridice exercitii de tara, pe care mi-a fost dat sa le traiesc, acasa sau departe.
am la scoala niste copii de diplomati la ambasada romaniei la cairo.
o sa sun sa intreb pe sleau: cand sa vin si io sa votez cu inima?
cu cinee?
cu monica!
a, si inca ceva, cu suzeta se voteaza? ca nu mai stiu legislatia, dar am juma de roman la subrat si tare i-as face cadou o tara mai curata.
pe cuvant.



miercuri, 22 octombrie 2014

vizualizari, deci clickuri, deci secunde, deci emotii

am constatat azi ca blogul a atins 100.172 de vizualizari, de la momentul genezei sale.
nu stiu daca asta inseamna mult sau putin, dar probabil ca putin, judecand realist nemarketizarea lui.
am incercat o traducere sentimentala a statisticilor, ca sa inteleg in ce punct ma aflu.
am tradus vizualizarile in clickuri, clickurile in clipe, clipele in emotii.
am atribuit fiecarui click macar un zambet sau o lacrima, 'dupe caz'.
stiu ca misc suflete. nu ma indoiesc.
clipei i-am destinat mecanic o secunda si-am incercat sa impart carnatul asta de vizualizari la 60 de secunde pe minut, apoi la 60 de minute intr-o ora, apoi la 24 de ore intr-o zi.
m-am consultat cu matematicianul casei, tatalutoma, care a confirmat ca rezultatul aproximativ e 1 zi si un pic. o zi si-o bucata de dimineata buna, sa zicem.
m-a intrebat: ce socotesc de fapt?
i-am raspuns ca traduc blogul in emotii.
aa, ok.
eu calculasem initial ziua avand 8 ore, saraca de mine. ma raportam la zilele lucratoare.
el mi-a atras atentia ca ziua de fapt are in total 24 de ore, asa ca 100.172 de clipe impartite la 24 de ore a cate 60 de minute a cate 60 de secunde fiecare, dau 1,15 zile.
e ca si cum 2 ani de blog s-ar traduce deci intr-o zi intreaga de suflete miscate.
ca si cand cititorul colectiv s-ar apuca de povestile rostuite de inima mea si le-ar parcurge pe nerasuflate pana s-ar topi ziua in noapte iar noaptea in inca o dimineata plus 0,15.
imi place.
am strans o zi.
e a mea. am faurit-o din ganduri, din nedumeriri, din revelatii, din lacrimi, din fericiri absolute.
e rotunda, fara margini insa. ca o citoplasma fara perete celular.
e o zi intreaga nemintita, simtita, asumata, traita.
e cu toma in ea, neaaparat.
e o zi frumos de grea, nepretuit de valoroasa.
e atat de a mea, cat e de a voastra. fara 'citeala voastra'(vorba lu mamaie), ziua asta n-ar fi avut loc in calendarul niciunei inimi.
cand aproape c-am murit de bucurie, v-am impartasit minunea, de teama ca n-as sti s-o gestionez pe toata.
iar cand am plans de putin ce-am crezut ca primesc si de mult ce-am pretins ca merit, iar v-am scris, ca sa nu ma mai doara atata.
cand am sperat, v-am scris ca sa castig niste incredere universala.
iar cand am fost sceptica, v-am scris ca sa ma eliberez.
cand m-am topit de dor de casa, am scris, ca sa printeze maica-mea fiecare poveste, s-o puna la arhiva departarii crancen de crude.
o sa vi-l scriu pe toma in continuare, ca nu mai stiu fara scris, nu mai stiu fara voi.
parca n-ar creste la fel de frumos si destept, fara sa stiti si voi asta.
firul asta nevazut de organic, ma leaga de voi.
multumesc.

azi la scoala, in toaleta copiilor, unde insist sa merg si eu, poate din prea dor de copilarie, am auzit o fetita, de pe wc: ingrijitoareooo! am terminat!
ingrijitoarea vorbea pasiva la telefon, de cealalta parte a usii.
ingrijitoareo, sunt gata.
Ingrijitoarea, nimic!
cine nu e gata il iau cu lopata.. si-l duc la politie..
[e o poezie in araba, pe care o urla copiii din egipt cand joaca 'pititea'].
nu e minunat cum fetita asta, pierzandusi speranta de a mai fi stearsa la fund de ingrijitoare, s-a transpus in jocul ei imaginar de-a v-ati ascunselea? m-am bucurat ca exist acolo, in toaleta copiilor, sa aud poezioara asta nescrisa. mi-a luat o secunda sa ajung in copilarie, in spatele blocului, cu mana la ochi numarand 10, 20, 30.. sutaaa. stiam unde o sa ma duc sa-i caut si abia asteptam entuziasmul regasirii. nu mi-era frica de niciun cotlon. ce mica era lumea din spatele blocului.

m-am intrebat insa despre ce nivel de umilinta e vorba, atunci cand copiii bogati dintr-o scoala internationala sunt autorizati sa strige ingrijitoarele: ingrijitoareo!!
poate ca nu e asa grav. poate ca e ca in sistemul medical, cand strigi: nurse, nurse.. fara nume.
dar daca eu am detectat un soi de umilinta, inseamna ca ea exista.
mia-m facut datoria si-am dezmeticit-o pe ingrijitoare, chemand-o pe numele ei de om: Zeinab, vezi ca a terminat fetita de facut caca!
Bine mis, ma scuzati!




luni, 20 octombrie 2014

apune octombriele

vanez un tantar.
trimit o tuse seaca inapoi pe unde a venit, sa nu trezesc copilul, deja perturbat de tantar. vai de visele lui trunchiate.
merg cu gandul si cu pozele peste ziua de azi de la scoala. sunt multumita desi simt sa aduc 7 precizari profesoarelor pe care am sansa sa le coordonez.
unele sunt mai responsabile decat in visul meu, altele de o zbarnaiala entuziasta care imi da incredere, altele se eschiveaza peste puterea mea de toleranta si le bat obrazu scurt, ca nu e timp de terapie.
mi-a obosit laringita de atata trancaneala.
o sa tac mai mult.
o sa zambesc asa aievea ca mama lu george cosbuc.

imi place campania lu macovei. e vie si cinstita. oamenii cu care zambeste par autentici. or fi ei un procent mic, dar imi place doza asta de veridicitate. par oamenii negata sa mai inghita nimic.
campania asta se aseaza ca o gluga peste toamna mea onesta, deci o primesc.
o las sa mi se trecoare sub ochi si zic da domne, de aici de departe, aleg sa merg pe narile intuitiei si sa votez ce-mi miroase curat.

dorm in maneca scurta si acoperita intamplator cu un cearsaf plic.
apune octombriele si egiptul insista in caldu-i ca painea.
toma, minunea mea cu picioarele pe pamant si cu aripile netaiate, isi poarta intentiile inca in sandalele luate de mamaia si tataia, din brasov.

beau niste lamai fierte cu un linguroi de miere. tusesc la la fel de sec, de des, de nervi.
o sa ma culc, sa sting instinctele. sa las gatul sa faca pauza, inainte de sedinta cu parintii de maine.
o sa le spun ca toate merg bine si ca imi dau silinta sa le tin copiii fericiti.
s-ar putea sa nu ma creada.
ia sa-mi pun tocurile de la nunta! eee, alta credibilitate.
daca ma mai gandesc mult, ma enervez.
va pup cu incredere.


sâmbătă, 18 octombrie 2014

da-mi voie sa te duc departe!

cu vreun an in urma, intr-un taxi, satula fiind de praful egiptului, de trafic, de limitarile sociale, de limba asta scuipata parca, mi s-a facut un dor de neintrebat pe nimeni nimic si de plecat in lume, cum mai faceam candva.
toma imi adormise la piept, asa ca l-am inclus in visul necurat, ca sa-mi mai spele din pacat. ma vedeam asa pe la 50 de ani, gonind intr-o masina sport, in dreapta unui tanar de 20, frumos si destept, agil si atent, care daca n-ar fi fost fi-mio, m-ar fi sedus. uneori pana acolo merge dragostea in gand. ati incercat?
venisem sa-l vizitez, la paris sa zicem, sau in italia, ca prea imi e dor, daca nu cumva grecia sau oricum, e treaba lui.
era bine, necalcat, cum il crescusem, nedat cu parfum, mirosind a om. 
ii placea ce studia si povestea cu entuziasm. 
ma intreba unde vreau sa ma duca, iar eu ii ziceam sa mai conduca. ii fusese dor de mine, de neplanuri.
daca e indragostit nu l-am intrebat. urma sa povesteasca el, mai incolo.
...
mai zilele trecute am decis cu tatalutoma sa-i facem cadou de ziua lui o masina.. nu e chiar masina, e o placa cu 3 roti dichisite si volan, un fel de carutul cu rulmenti din copilarie, intr-o varianta mai prietenoasa cu utilizatorul si mai ingaduitoare cu urechile parintilor utilizatorului.. in fine o sa intelegeti din poza, fiindca n-am la indemana termeni mecanici sa descriu vehicolul. si apoi, povestea se vrea romantica, deci fara prea multe bujii.

cert e ca toma e indragostit de 'caa' (car adica).
o zbarnaie prin toata casa, ca slava domnului nu avem praguri.
parcheaza cu spatele, din prima, iese din unghere, striveste jucarii, se strecoara pe sub picioarele vlajganului de tacso, cade usor, apoi reconstituie literalmente cazatura, cazand iar, atent la imperfectiuni, ca sa stie cum sa cada destept data viitoare.
ieri mi-a zis: come mami. sit! mi-a facut loc in spatele lui si m-a plimbat prin casa. n-am contribuit cu niciun efort. am lasat propulsia sa-si faca treaba, iar toma a ghidat cu iscusinta.  
am stiut ca se implinea deja visul din taxi de acum un an. poate daca n-ar fi fost visul ala, ieri m-as fi simtit pe sanie, intr-o iarna grea, la mamaia pe ulita. dar visul de acum un an a fost mai aprig decat iarna din anul ala de la mamaie. 
toma are doi ani si m-a plimbat deja cu masina lui sport, am inteles amandoi ce mult inseamna asta.
nu ma mai sperie nimic.



joi, 9 octombrie 2014

cum se construieste un camin

spanacul ma asteapta la bucatarie. sa-l aleg, sa ma gandesc la pucioasa, sa-l toc, sa-l glorific.
cafeaua insa se bea incet, in dormitor, unde toamna asta infinit de calda a adus o lumina pe care n-o stiu de nicaieri.
cate tonuri poate sa aiba lumina? uite ca multe. vezi de cand te-ai nascut si cu toate astea straturile se aduna si se risipesc, se amesteca si se clarifica in functie de tara, de anotimp, de gand, de incredere.
dormitorul se recomanda publicului: inalt, crapat, onest. l-am desenat pe la toate gaurile, integrand uratul in bucati de frumos asa cum m-am priceput. mai o casuta parinteasca dintr-o priza sinistra, mai niste copaci falnici in jurul unor scorburi in zid.
am mers pe firul epic al crapaturilor si-am desenat crengi noi pe care sa le bata vantul care intra nestingherit din balcon.
am ignorat toate regulile esteticii si-am adus uscatorul de rufe aici, sa se scalde tricourile jilave in baia asta de lumina noua.
se strecoara toma pe sub uscator si miroase cearsafurile ranjind. se uita la mine pe furis si scoale limba sa vada ce gust au rufele proaspete. zic: nu! si el izbucneste in ras. stia si el ca nu, dar uneori faptul ca stim, nu ne ajuta sa inaintam.
uneori stiutul tine de limite, iar nestiutul de intentii.
n-o sa stam in casa asta prea mult. o infrumusetam asa simplu, cu acuarele, cu zambete, cu viata care creste in noi cu fiecare emotie. e ca un cort de caramida. un bordei mai inalt decat in povestile copilariei. un camin, in cel mai cinstit sens al cuvantului.

miercuri, 8 octombrie 2014

nimicuri esentiale

cand am mers azi sa-l culeg de la gradinita, l-am vazut de pe geam cum participa el la activitatea propusa de doamna, altfel decat restul mogaldetelor. copiii au intre 2 si vreo 6 ani. erau la o masa rotunda si fiecare avea in fata cate o carte, de rasfoit. toti erau cu nasul in propria carte, numa toma al meu mergea de la copil la copil, inspectandu-le discret citeala. il cunosc. n-ar despropria nicio fiinta. dar probabil c-a vrut sa stie tot ce citesc ei la un loc. norocul meu e ca doamna nu insista ca el sa stea in banca lui, ci-l lasa sa cutreiere, dupa cum stie el sa invete.
m-am strecurat pana aproape de el si i-am respirat curiozitatea, pana cand m-a depistat si s-a topit de bucurie. te-am vazut, cititoru lu mami.

acasa i-am pus un scutec de bumbac cu un sistem de prindere foarte prost. i s-a desfacut si a venit cu el in mana la bucatarie, vociferand in tomiceasca un fel de dojana, cum ca ce-i porcaria asta? mi-am cerut scuze si i l-am pus la loc.
l-a pierdut pe drum, dar n-a mai venit cu el la mine, ca sa nu ma faca de rusine.
apoi a cerut niste suc de portocale si eu i-am spus: nu te plimba asa cu canita in mana c-o sa pierzi sucul cum ai pierdut scutecul! de afara s-a auzit o pisica plangand ca un bebelus. si toma s-a induiosat si-a fugit catre bucatarie, in fundu gol si cu sucul picurand pe gresie. bebi, bebi mi-a zis cu lacrimi in ochi. apoi a alunecat in suc si lacrimile s-au intensificat. pentru o clipa am crezut ca glezna e compromisa. inima mea a stat.
l-am cules de jos fara sa respir. el plangea in continuare: bebi..
l-am strans la piept si-am zis: it's a cat mami! 
apoi l-am pus atenta jos. a pasit sigur. era ok.
mi-au trebuit 2 minute lungi sa respir iar cum trebuie.
am sters sucul de pe jos. pisica a tacut.

din cand in cand il aud venind in fuga din camera alaturata. maaamiii, ma striga cu cea mai calda voce din lume. si mie mi-a fost dor de tine, ii spun, si deschid bratele. mi se cuibareste la piept si timpul sta. 

ieri am scos la iveala o bluzita cu maneca lunga, pe care n-o mai purtase de cand am fost in romania in primavara. mirosea a detergentul lu mamaie de la pucioasa si asa m-am emotionaaat. i-am zis lu tatalutoma: minunile chiar exista. 
toma si-a mangaiat bluza si a zis: bebi? zic da mami, ultima data cand ai purtat-o, erai bebi. acum esti baiat mare, ai ditamai doi anii si faci la olita. ce domn!
mi-a facut cu ochiul si iar m-am topit.


despre italia, cu dor

l-am dus pe toma la gradinita, am cumparat un snop de verdeturi si-am venit acasa, sa ma bucur de ziua mea libera, gatind.
gatesc oricum in fiecare zi, dar azi macar nu mi se strecoara nimeni printre picioare, nu mi-e teama de cuptorul incins, imi las gandurile sa zambeasca libere in timp ce toc patrunjel si marar si ceapa.
mi-am pus un radio italian, de dor. constat ca s-au vulgarizat intr-un mod agresivo-haios. la inceput m-a deranjat, apoi am inceput sa zambesc ca o doamna in varsta, cu mintea inca deschisa.
mi se reconfirma panica tinerilor italieni de a se insura, de a-si lua angajamente inainte sa implineasca vreo suta patruzeci de ani. exagerez, taiati suta, pastrati patruzecii.
apreciez libertatea de exprimare, in ciuda urlarii ei deranjante.
inteleg tot, ma pierd in dansul limbii lu dante, de care o sa raman vesnic indragostita, oricate minusuri as avea sa aduc societatii italiene. 
iau bucata asta de timp ca pe o portie de cultura. o gura de suprarealism dintr-o lume pe care o stiu pe dinafara, de care nu incetez sa las sa mi se faca dor. uite diseara o sa ma si uit la un film itaian, na poftim!
guralivul de la microfon ne intreaba superior cu ce ne ocupam azi?
suna niste fete suparate coapte pe te miri ce conjuncturi nefavorabile ale zilelor lor simpatic de grele.
sun si eu fara sa sun si le spun ca am venit acasa azi si-am gasit usa de la intrare deschisa.
o incuiase tatalutoma in gol inainte sa plecam in zi.
ce-am crescut! nu ma mai sperie nimic.
am verificat laptopurile, salariul, toate la locul lor. dezordinea- neclintita cum o lasasem. hiu! .. ca nu patiram nimic.
il sun pe inculpat sa-i bat obrazu. ma pune cu el in telefon sa intru prin camere, in balcon, sa-i confirm ca nu e nimeni in casa. zambesc si ma conformez: nimeni! 
ok. i'm sorry. it's my fault! admite. I got to go now!
noi sa fim sanatosi! adaug.

pun placinta in cuptor. 
due minuti di pubblicità. nu ma mai satur de mediocrii astia.
nici nu ma mai deranjeaza vulgaritatea care m-a frapat la inceput de placinta.
ii las sa se amuze injurand si multumesc universului pentru farama asta de internet, care m-a dus azi cu mintea acolo unde pasilor mei le e dor sa calce.






duminică, 5 octombrie 2014

ma culc sa nasc!

dimineata se anunta cuminte. incercam o promenada curajoasa, eu toma si catelul. 
trecem pe langa o croitorie cu staif: napoli taylor. am o certitudine vaga ca sefu n-a fost niciodata la napoli, dar nu stau mult in gandul asta, ca iar mi se face dor de italia de mor.
langa croitorie o fatada de shop dichisit, cu un geamlac spart prin care zaresc un septel de oi nedumerite, asteptandu-si agitate sacrificiul. taierea lor sta sa vina. le-au ingramadit aici langa croitorie cat se roaga ei pentru mai binele planetei. odata incheiate rugaciunile, incepe festinul. cam ca pastele crestin, da pe alta limba.
hai fetelor ca mai e un pic si se termina. behehe imi raspund ele resemnate.

toma se opreste in mijlocul strazii si culege 6 bobite cazute dintr-un copac. le pune pe o banca si incropeste cu ele o matematica naturista in care nu intervin.
giuls catelul da ochii peste cap. hai frate, iar ne-am oprit pentru nimic?
toma termina cu boabele si mi le inmaneaza cu titulatura: tati! si eu inteleg ca trebuie sa le pastrez cu sfintenie pana acasa.


ieri i-am luat o revista de benzi desenate. s-a pierdut in ea cu un interes pe care nu-l planificasem.
tatalutoma a zis ca sa notam shiftul asta in calendarul evolutiei lu tomica. ca oficial a devenit fan comics at not yet 2 years old.

apoi ne-am jucat cu o minge pe care tatalutoma i-o arunca lu tomica, giuls o inhata din zbor iar toma tremura de entuziasm.
toma intelegea ca nu mai e centrul universului iar giuls isi amintea de parintii lui preferati.
iar eu si tatalutoma radeam un ras nou, de bucurie extinsa, de vis usor de visat.
multumim giuls ca te-ai intamplat sa fii cadoul nostru de ocazie pentru ziua lu toma. imi place ca esti la noi. o sa-ti dau niste mar.

vroiam sa mai scriu despre cum a cazut toma zdravan de dimineata. n-am schitat nicio sperietura. l-am lasat sa se adune de pe jos, desi ar fi scancit. cazuse rau, dar agil. i-am zis up!.. s-a ridicat si si-a scuturat palmele de nisip. am oftat, lasand in sfarsit emotia sa plece. l-am pupat pe cap si i-am scuturat palmele. niste pitericele se infipsesera in pernitele lui de baiat darz.

mai scriu si ca m-am ciondanit cu tatalutoma pe seara. pesemne ca ma apucasera amintirile contractiilor de acum 2 ani fix. 
m-am inciudat si-am strigat. tatalutoma a lovit usa de neputinta. cum fac barbatii cand nu sunt intelesi. eu am plans, dar nu mult. cum fac damele cand sunt neintelese. toma s-a speriat si tatalutoma a zis: sorry. toma a acceptat scuzele si s-a intors la joaca.
eu am mers la bucatarie si-am mancat o rodie, sa-mi recalibrez globulele rosii.
toma m-a cautat si m-a gasit si mi-a zambit cu inima. eu n-am putut sa zambesc, apoi mi-a fost rusine de supararea mea pentru care toma n-a gresit cu nimic si am zambit curat si de la capat. el mi-a imbratisat picioarele si m-a mangaiat pe genunchi.
si eu te iubesc, i-am zis si l-am dus la baie sa-l spal.
a venit peste noi tatalutoma si m-a pupat pe cap.
te iubesc, mi-a zis.. si nu vreu sa te stiu suparata.
si eu te iubesc am zis..
si l-am pupat amandoi pe toma rasfatatul.
giuls s-a uitat frumos la noi de langa pat. cred ca s-a bucurat ca ne-am regasit.
toma a adormit iar eu i-am taiat unghiile mov de-atata pictura.
am terminat de vazut un film danez, bunut si sensibil.
la multi ani tati, merg sa nasc.
la multi ani mami. ce treaba buna ai facut aducand copilul asta pe lume.  mergi sa visezi minunea si maine sa-i faci tort de care i-ai promis!



joi, 2 octombrie 2014

3 oameni + 1 caine = 4 suflete

a sosit cainele. o minune de ghem alb, cu gri pe spinare. nu stiu daca e gri de la mama lui sau e de pe sub patu nostru.
ma tem ca varianta imediat urmatoare mamei lui.
m-a informat tatalutoma ca 'giuls' doarme politicos si ca sa venim odata.
l-am informat si eu pe toma ca acasa ne asteapta 'dog'.
s-au gasit. toma i-a comunicat din carucior ca mananca un apple si giuls veganul s-a aratat interesat.
au mai schimbat 2-3 vorbe si toma s-a dus in treaba lui.
politicosul de giuls n-a facut nicio nazbatie.
i-am zis lu tatalutoma: trebuie neaaparat sa facem curat. mi-e si rusine de cainele asta. el a zis: lasa-l sa sufere, ca sa mearga cu entuziasm inapoi la stapani.
am azvarlit vreo 7 legume si-un piept de pui intr-o craticioara. giuls m-a acompaniat in bucatarie. a primit niste morcov si o teaca de fasole verde.
am primit instructiuni sa nu-i dau proteina animala. sa-l las sa-si bea apa lui cu tinctura de nuc.
toma i-a aratat o carte si i-a pus sub nas niste magneti, explicandu-i in tomiceasca principiul celor 2 poli, pe care el il stapaneste fara probleme.
giuls s-a uitat perplex la tatalutoma. eu am zis: te intreaba daca ce face copilul e ok? si tatalutoma a zis: take it easy, giuls!
l-am scos pe giuls la caca si la pipi si aratam ca o familie sofisticata, cu copil in carucior si catel in lesa. oamenii ne zambeau si noi zambeam inapoi.
zic eu fals si mecanic, ca o diva: ne balanseaza energiile catelul asta. tatalutoma raspunde: adevaru e ca duceam o viata plata fara el. mersi giuls.
toma a inceput sa craune. de gelos cred.
l-am dat exemplu de cumintenie pe giuls si lu toma nu i-a convenit.
am venit in casa cu toma vaitandu-se de nimic si cu giuls politicos cum a plecat.
l-am spalat pe labe, mai mult din datorie.. iar el a stat cuminte, semn ca fac ce stie el ca trebuie facut.
i-am dat o bucatica de mar. a baut apa lui cu tinctura de nuc si s-a lungit.
am incercat sa-l sugrum cu drag intr-o poza.. dar n-a prea vrut. toma a ripostat si el. asa ca poza de familie a iesit miscata.
o sa dormim acum. oamenii in pat si giuls in patutul lui de caine langa patul de oameni. 
ce caine bun!