Treceți la conținutul principal

3 oameni + 1 caine = 4 suflete

a sosit cainele. o minune de ghem alb, cu gri pe spinare. nu stiu daca e gri de la mama lui sau e de pe sub patu nostru.
ma tem ca varianta imediat urmatoare mamei lui.
m-a informat tatalutoma ca 'giuls' doarme politicos si ca sa venim odata.
l-am informat si eu pe toma ca acasa ne asteapta 'dog'.
s-au gasit. toma i-a comunicat din carucior ca mananca un apple si giuls veganul s-a aratat interesat.
au mai schimbat 2-3 vorbe si toma s-a dus in treaba lui.
politicosul de giuls n-a facut nicio nazbatie.
i-am zis lu tatalutoma: trebuie neaaparat sa facem curat. mi-e si rusine de cainele asta. el a zis: lasa-l sa sufere, ca sa mearga cu entuziasm inapoi la stapani.
am azvarlit vreo 7 legume si-un piept de pui intr-o craticioara. giuls m-a acompaniat in bucatarie. a primit niste morcov si o teaca de fasole verde.
am primit instructiuni sa nu-i dau proteina animala. sa-l las sa-si bea apa lui cu tinctura de nuc.
toma i-a aratat o carte si i-a pus sub nas niste magneti, explicandu-i in tomiceasca principiul celor 2 poli, pe care el il stapaneste fara probleme.
giuls s-a uitat perplex la tatalutoma. eu am zis: te intreaba daca ce face copilul e ok? si tatalutoma a zis: take it easy, giuls!
l-am scos pe giuls la caca si la pipi si aratam ca o familie sofisticata, cu copil in carucior si catel in lesa. oamenii ne zambeau si noi zambeam inapoi.
zic eu fals si mecanic, ca o diva: ne balanseaza energiile catelul asta. tatalutoma raspunde: adevaru e ca duceam o viata plata fara el. mersi giuls.
toma a inceput sa craune. de gelos cred.
l-am dat exemplu de cumintenie pe giuls si lu toma nu i-a convenit.
am venit in casa cu toma vaitandu-se de nimic si cu giuls politicos cum a plecat.
l-am spalat pe labe, mai mult din datorie.. iar el a stat cuminte, semn ca fac ce stie el ca trebuie facut.
i-am dat o bucatica de mar. a baut apa lui cu tinctura de nuc si s-a lungit.
am incercat sa-l sugrum cu drag intr-o poza.. dar n-a prea vrut. toma a ripostat si el. asa ca poza de familie a iesit miscata.
o sa dormim acum. oamenii in pat si giuls in patutul lui de caine langa patul de oameni. 
ce caine bun!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...