despre italia, cu dor

l-am dus pe toma la gradinita, am cumparat un snop de verdeturi si-am venit acasa, sa ma bucur de ziua mea libera, gatind.

gatesc oricum in fiecare zi, dar azi macar nu mi se strecoara nimeni printre picioare, nu mi-e teama de cuptorul incins, imi las gandurile sa zambeasca libere in timp ce toc patrunjel si marar si ceapa.

mi-am pus un radio italian, de dor. constat ca s-au vulgarizat intr-un mod agresivo-haios. la inceput m-a deranjat, apoi am inceput sa zambesc ca o doamna in varsta, cu mintea inca deschisa.

mi se reconfirma panica tinerilor italieni de a se insura, de a-si lua angajamente inainte sa implineasca vreo suta patruzeci de ani. exagerez, taiati suta, pastrati patruzecii.

apreciez libertatea de exprimare, in ciuda urlarii ei deranjante.

inteleg tot, ma pierd in dansul limbii lu dante, de care o sa raman vesnic indragostita, oricate minusuri as avea sa aduc societatii italiene. 

iau bucata asta de timp ca pe o portie de cultura. o gura de suprarealism dintr-o lume pe care o stiu pe dinafara, de care nu incetez sa las sa mi se faca dor. uite diseara o sa ma si uit la un film itaian, na poftim!

guralivul de la microfon ne intreaba superior cu ce ne ocupam azi?

suna niste fete suparate coapte pe te miri ce conjuncturi nefavorabile ale zilelor lor simpatic de grele.

sun si eu fara sa sun si le spun ca am venit acasa azi si-am gasit usa de la intrare deschisa.

o incuiase tatalutoma in gol inainte sa plecam in zi.

ce-am crescut! nu ma mai sperie nimic.

am verificat laptopurile, salariul, toate la locul lor. dezordinea- neclintita cum o lasasem. hiu! .. ca nu patiram nimic.

il sun pe inculpat sa-i bat obrazu. ma pune cu el in telefon sa intru prin camere, in balcon, sa-i confirm ca nu e nimeni in casa. zambesc si ma conformez: nimeni! 

ok. i'm sorry. it's my fault! admite. I got to go now!

noi sa fim sanatosi! adaug.

pun placinta in cuptor. 

due minuti di pubblicità. nu ma mai satur de mediocrii astia.

nici nu ma mai deranjeaza vulgaritatea care m-a frapat la inceput de placinta.

ii las sa se amuze injurand si multumesc universului pentru farama asta de internet, care m-a dus azi cu mintea acolo unde pasilor mei le e dor sa calce.