marți, 31 martie 2015

zburam toti 3

casa e parca mai vraiste decat a fost vreodata. mintea duduie de ganduri. pompa de apa a cedat, deci presiunea apei la etajul 8, in tara piramidelor, e ca o picureala iritanta la streasina lu mamaie, intr-o zi ploioasa din vacantele mele de vara, cu jumari cu ceapa, ceai de tei cu covrigi si ciubuc din zahar caramelizat.
ce frumos era cu vaca! ah, ca poimaine o pup pe mamaia si mi-e ca-l duc pe tomica unde mergeam cu vaca, poate gasim mure.
urgentele de la scoala nu-mi dau voie sa-mi limpezesc capul, intru marea calatorie catre pucioasa, cu escala la roma, sa beau si eu un espresso stretto cu di sarono langa. 
o fetita gaseste o margica in gradina si hotaraste sa si-o bage pe nas.. pana acolo de unde nu mai poate fi scoasa. stam in clinica scolii eu cu malak plangand in brate, doctor, asistenta, profesoare cu pensete, servetele, inglite si fel de fel de instrumente de extras creierul pe nas.
micuta urla terifiata. e dusa la spital, i se extrage margica turquaz. toate bune.
inima vine la loc.
o mama complet acoperita, cea de care va spuneam ca ma pupa cu sac pe cap, marturiseste dupa aproape un an, ca fiul ei, care nu face niciun progres la scoala, e de fapt in stare de soc, de cand a asistat la uciderea fratelui mai mare, intr-o disputa a fratiei musulmane, din care familia lor face parte.
ochii mei se fac mari, inghit confesiunea, vreau s-o uit, dar n-am voie.
iar am pierdut inima.
un baietel de 4 ani scuipa in sandwichul colegului de clasa si merg sa discut gestul.
vinovatul plange. ii zic: nu plange, ca plang si eu! ii sterg lacrimile. trecem in revista bucuriile vietii, ne-nevoia de scuipat. el cumva ma intelege. il intreb de mami si de tati, de imbratisari. el inchide ochii si picura o lacrima stanga. tati nu e acasa!
calatoreste?
cred ca da!
o sun pe mama lui sa aprofundez. da ms corina, suntem divortati. il vede pe tatal lui 1 data pe an. poate ca ii e dor.
imi cer scuze c-am deschis subiectul asta.
sunteti o draguta ms corina, multumesc de telefon.
nu uitati sa faceti 2 sandwichuri maine, ca sa inapoiem copilului- victima colaterala, sandwichul compromis. si sa scrieti pe sandwich: pentru Fuad.
asa o sa fac, multumesc ca mi-ati spus!
iar gasesc inima.
imi trebuie o profesoara noua. programez 2 interviuri maine dimineata, ambele in jur de 9, sa cresc spiritul competitiv in posibilele candidate. nu mai sunt nici eu draguta care am fost.
gasesc pe birou 3 bilete la un show indian. vine un fel de hulio iglesias si tine o conferinta la piramide, despre cum a gasit el secretul vietii.
un atasat cultural la ambasada indiei mi-a inmanat cateva bilete la clasa VIP, sa merg sa-l vad pe demis russos asta al indiei.
cui le dau? hai ma care esti cu holliboodu?
nu se anunta nimeni, desi aflu ca egiptencele il aduleaza pe toto cutugno asta, care cica le-a vizitat acum 20 de ani si ele i-au pupat talpile, intrand in istoria desfraului avizat.
merg in gradina si ma asez pe mocheta in forma de iarba.
vine omar, care ma iubeste oricat de ingandurata as fi, si ma coafeaza cu grija. imi iau cinci secude de liniste. ii leg sireturile la tenisi. el ma pupa pe cap, in timp ce fac asta. are 4 ani.
plec de la scoala cu milioane de ganduri nesortate.
arunc agenda de lucru in geanta, de rusine pentru de-avalma ce sunt. iau cu mine biletele lu mosu asta din india.
intru intr-o florarie. o abordez pe florareasa care culmea, e indragostita de mos.
imi arata semnul facut in agenda la ea, pentru ziua shoului la care eu ii dau bilete. e ca un vis.
povestim. ne conectam.
vrea sa ma recompenseze cu o planta mare, doldora de boboci.
n-am unde s-o iau fata mea. fug la gradinita sa-mi culeg copilul. ieri era sa-l uit in taxi.
aoleu, pai focus, focus pe copil. el e cel mai important.
sigur ca da, ii zic, imi zic!
si fug.
ma topesc in bratele lu toma care ma iarta pentru toate grijile, pentru toate listele, pentru toate negestionarile de peste zi. 
tomorrow we fly to mamaiaia and tataiaia! vuuu vuu
and tati? ma intreaba toma.
tati with us, confirm eu si asez bucurie pe fata lui. cu toate lipsurile, cu toate neajunsurile, cu tot netimpul, zburam toti 3 si povestea se termina. incepe defapt.
 


 

sâmbătă, 28 martie 2015

mai o revelatie, mai o limonada

mi-a zis toma in seara asta, asa dintr-o bucata:
- mami, find tataiaia!
- a photo you mean?
- akei (ok adica)
- i lost all my photos on my phone, but we'll visit them in few days.
-airplane?
- yes!
- akei.
apoi m-a ajutat sa intind rufele spalate si a aruncat in spatele patului rand pe rand vreo 6 carti si 5 masinute.
am confiscat restul jucariilor destinate sub-patului, iar el s-a suparat. eu am strigat ca e timpul sa doarma. el a plans. eu am intrebat aiurea: de ce plangi? el a zis: apa.
eu am zis, iar aiurea, ca nu-i dau apa ca o arunca si p-aia. el a plans si mai tare.
atunci i-am dat-o si el a baut. [mereu ma intreb cand urlu, ce ma indeamna?]
ne-am bagat sub plapuma.
el m-a mangaiat pe brat, eu i-am zis sa ma ierte c-am strigat la el.
el a strans pumnutul si a ridicat degetul mare, ca atunci cand oamenii mari vor sa zica: e totul in regula.
nu-mi venea sa cred.
am strans si eu pumnul in semn de all right, ca la un curs de gestica aplicata.
el mi-a zambit c-am inteles, iar apoi cu aratatorul a plamadit o umbra de caprita pe peretele scaldat in lumina de veghe.
m-am minunat. doamne toma ce multe ai habar. si numa d-astea de pus la suflet.
... azi intr-un parc, i-am luat o limonada, din care a tot sorbit la locul de joaca. dupa vreo 3 ore de zbenguiala, cand sa plecam acasa, ma intalnesc cu o alta mamica, cu care ma intind la discutii despre alaptat. toma ma trage de mana. eu ii spun ca mai stam un pic. el insista. eu il invit sa-mi doarma in brate, dar sa ma lase sa-mi termin sueta. el atunci pleaca, iar eu il las, calculand distante, timp, expuneri, eventuale primejdii.
vine dupa 2 minute cu paharul lui de sticla, cu jumatate de limonada abandonata la locul de joaca. distanta dintre masa la care stateam si locul ala de joaca e de vreo 20 m, plus niste cotituri, ospatari, triciclete si alte obstacole. s-a descurcat sa-si aduca si el bautura si sa ne insoteasca cum se cuvine.
mi-a fost rusine ca nu l-am inteles, dar el m-a iertat, ca pare nascut sa ierte.

ieri a facut brusc febra. vreun virus in stomac, care l-a molesit si mi l-a incalzit pana la un 38 cu 2, cum n-a mai avut de vreun an jumate.
i-am stors 4 portocale si a baut constiincios. apoi a dormit mai toata ziua. 
am fiert o supa clara de pui si-a baut 4 portii cand s-a trezit. ne-am plimbat un pic si s-a mai intremat.
azi noapte a baut apa din ora in ora, de vreo 9 ori. asa a simtit el sa se rehidrateze. 
de dimineata era bine iar.

tatalutoma mi-a aratat o serie de poze de la un eveniment care oferea diplome de apreciere tuturor mamelor care si-au pierdut copiii in conflictele ultimilor 4 ani din egipt.
era asa la micul dejun, printre broccoli si piept de pui fiert, de la supa lu toma de ieri.
am reusit sa nu plang. am stiut intr-o clipa de ce l-am iertat ca nu mi-a adus flori de ziua mamei. era prins in evenimentul asta al mamelor care merg fara sens inainte.
toma ne-a luat pe fiecare de cate o mana, cum mai face el cand vrea sa ne asigure de iubire. 
i-am zis lu tatalutoma:
- sa stii ca cei mai norocosi copii din lume sunt cei ai caror parinti se iubesc si reusesc sa stea impreuna!
- adica cum?
- am tot auzit despre oameni care se iubesc, dar nu reusesc sa imparta aceeasi casa. uite cand dragostea dintre parinti e mai presus de frici, oricate au sau n-au in casa, copilul creste armonios, ia in permanenta 2 opinii valide in considerare, de la 2 oameni care se respecta si care il iubesc egal, se deprinde cu echilibrul si apoi il radiaza celor cu care se intalneste prin viata.
- akei, mi-a zis el imitandu-l pe toma si facand misto de iluminarea mea la ceas de inceput de zi.



vineri, 20 martie 2015

what is the cake doing?

am copt un chek fara scrupule intr-o craticioara de ciorba. toma a aprobat spuma de cacao pe care am turnat-o pe deasupra si m-a indemnat sa oven! cat mai repede cu putinta, ca el se duce sa vada niste songs, si vrea sa-l surprind cu cake.
a trecut insa pe la frigider, de unde credeam ca-si procura un iaurt, dar mi-a adus o bere.
a ras asa ca un ied de bucurie ca m-a bucurat.
am prins-o pe maica-mea pe net si m-am dat mare ca prajituresc si ca noroc cu juma de plic de praf de copt ramas de la ea, de la craciun.
auzi mami, uite ce ma intreaba toma: mami, what is the cake doing?
adica ce zice ma? ce e prajitura asta care se face?
nu ma, zice intr-o engleza superioara asa, ca in ce stadiu e prajitura?
ai ma, manca-l-ar mamaia pe el de destept, ca mi-e si rusine naibii!




marți, 17 martie 2015

unele zile dor mai rau ca altele

ma stoarce tara asta de lacrimi in fiecare zi. imi trebuie o vacanta. un masaj. o mancare calda pe care n-am gatit-o eu.
in taxi l-am tinut pe toma in poala si-am citit impreuna o carte. m-a intrebat what s this? cu degetul pe pagina. am zis: that s a doctor. mi-a raspuns: no, it s a tati.
apoi mi-a aratat o doamna de pe pagina urmatoare: that s a mami!
asa vrea el sa vada lumea ca o familie mare. el nu stie functii, joburi, asteptari, indatoriri, dezamagiri.
l-am pupat pe cap gandindu-ma ca ma asteapta o zi grea.
la scoala am concediat o profesoara care mersese un pic prea departe cu neprofesionalismul, in ciuda avertizmentelor repetate. cand a inteles ca vinu apa nu se face si ca datu afara e pe bune, m-a acuzat de implicatii in revolutia egipteana de acum 4 ani si ca as avea probleme mari cu politia, dar cumva daca n-o concediez, ea ma poate ajuta sa scap.
am zambit si-am invitat-o afara, dar ea a urlat, i-au iesit ochii din orbite. m-a durut ca eu o angajasem. ce multe mai am de invatat despre oameni.
in fine, mi-am vazut de zi, desi amenintarile ei amestecate ma bantuiau in rastimpuri. 
in curtea scolii, copiii de a treia si a patra organizasera un fel de tombola. vindeau dulciuri nesanatoase si strangeau fonduri pentru un spital de copii cu cancer. ce ironie a bolii! 
leo, un romanas, vindea check facut ieri de mama lui. am cumparat 4 felii si-am uitat de suparare. era singura prajitura de casa, din toata scoala. am infulecat 3 felii si una am impachetat-o pentru toma. m-am simtit norocoasa. am iubit coincidenta asta romaneasca si m-am mai incarcat.
am imbratisat niste copii, asistat la o serbare, chiuit de mandrie, aplaudat, imbratisat mame, multumit de prezenta, fugit la alta treaba.
un baiat de a 4 tremura de plans pe o banca. colegii ii mototolisera un carnetel de note personale. l-am rugat sa respire si sa-mi povesteasca. baietii spusesera niste lucruri urate despre el.
totul era pierdut, mi-a zis. 
uite ca sa stii: in viitor, cand oamenii or sa-ti spuna lucruri urate, despre care tu stii ca nu sunt adevarate, sa nu mai plangi! fii baiat puternic! cat despre carnetelul mototolit, iti dau eu altul. 
de unde?
uite am unul nou in portofel. e aproape ca al tau, numai ca pe coperta scrie ceva ce vreau sa-mi promiti c-o sa faci.
promit!
l-am luat de mana in birou, i-am dat carnetelul meu gol, pe care scria smile!
a zambit. thank you miss.
alta coincidenta divina!

primesc un telefon. sunt chemata la o doamna care poate sa-mi fie superioara daca vrea, sau nu neaaparat, daca stiu cine sunt.
concediata de dimineata trecuse pe la doamna asta.. directoare sa-i zicem. 
sunt invitata sa aduc niste documente care insa nu sunt conforme cu asteptarile si doamna imi spune ca nu fac nimic in scoala.
ii raspund ca fac minuni, dar ca poate nu sunt documentate in maniera in care dansa se astepta.
ia un document adus de mine la intamplare si zice: asta e o gluma.
ochii mei se uda.
ea e rece, dar incurcata.
isi aprinde o tigara. ca intr-un film, o tanti de la curatenie aduce un pachet de servetele iar o alta inchide usa. ca si cand plansul e o rutina in biroul cu ferestre inalte. ca si cand doamna calca pe oameni cu viteza cu care isi aprinde tigara.
nu intelege de ce plang. ca si ea e mustrata de sefa a mai mare, dar nu plange.
poate sunteti mai puternica si-ati vazut mai multe, adaug eu, fara s-o fac batrana.
trage din tigara.
si poate plang fiindca am avut o zi emotionanta, cu copii cantand cu patos pentru mamele lor pierdute in trafic, cu amenintari de la un fel de profesoara, cu griji pentru zboruri catre romania. mi-e dor de casa, stiti? lacrimile se rostogolesc si ei ii pare rau. si-ar lua cuvintele inapoi, dar eu tin de ele de-acuma.
plang fiindca stiu cat muncesc.
nu zice nimeni ca nu muncesti. dar eu nu vad nimic documentat. o fi totul in inima si in capul tau. dar mie imi trebuie hartii.
o sa pun pe hartie, in culoarea in care vreti dvs, dar pana atunci, e cam nedrept sa-mi luati munca la misto.
n-am vrut sa te ofensez.
nu-i nimic. o sa fiu bine.
poate fiindca esti respnsabila de departamentul de gradinita, esti mai sensibila.. sau nu stiu ce sa zic.
mi-am luat lacrimile si-am plecat.
chiar imi pare rau ca s-a ajuns la lacrimi, dar eu am vorbit profesional.
iar eu am plans profesional, fiindca profesez cu inima.
hartiile astea lasa-le aici!
mi le iau, ca sunt parte din 'farsa' pe care am indraznit s-o joc.
o sa revin cu documentele pe care le doriti dvs. 
mi-am luat lacrimile si hartiile si-am plecat, urand o zi buna ei, menajerei care m-a servit cu servetele si secretarei care a inchis discret usa cand am plans. ce scenariu perfect.
m-am adunat si-am inteles cu hartiile la piept ca nu exista evidente care sa ma incrimineze.
exista feedbackuri entuziaste de la parinti, exista copii fericiti si o majoritate frumoasa de profesoare dedicate.
iar doamna care a vrut sa vada cat duc, a reusit sa vada. n-o sa stie niciodata c-am uscat lacrimile copilului cu carnetel mototolit si-am facut din ele plans nou, de truda neinteleasa, in biroul cu ferestre inalte.






duminică, 15 martie 2015

putinul nostru mult

l-am lasat in cada, sa se uite cum curge apa de jos in sus, ca o minune. stropii tasneau din palaria dusului asezata in cada, iar el oprea jetul cu cateva degete, apoi il lasa sa se recompuna din picaturi grabite spre tavan.
l-am lasat vorbind de-ale lui si m-am dus sa spal niste vase in bucatarie. tacso m-ar mustra ca las copilul singur in cada, dar uite ca atata vreme cat il aud vorbind si-l simt 'in apele lui', incerc sa fac ceva cu minutele mele de om cu vase gramada.
mi-a strigat dupa ce spalasem 3 cani: mami, finish!
si-am zburat s-aduc prosopul, mandra de comunicarea noastra eficienta. l-am cules din cada si l-am pupat pe obrazul moale ca o piersica. m-a piscat de gat cu chicoteli.
in drum spre dormitor m-am gandit: azi nu l-am certat deloc. uite o zi castigata!
l-am pus pe pat, unde il asteptau 7 carti si vreo 20 de flash cards- sa ma iertati ca nu mai stiu cum sa le zic in romaneste. 
a citit, a frunzarit, am intrebat daca vrea o banana, iar el a zis: no, oingi gius.
i-am stors 2 portocale, a baut apoi a zis: mami, slip.
gata mami, slip.
s-a bagat in pat. eu am intins niste rufe spalate. 
mami, what is zebra?
zebra is a kind of horse with black and white stripes. one black one white one black one white, one..
ok! mami what is elephant?
what is big cow?
am cantat un cantec impreuna, apoi el si-a pus plapuma in cap iar eu am intrebat: where is toma?
el s-a descoperit si am ras amandoi de grozavia asta.
mi-a placut cum crede el ca ma ingrijoreaza si cum ma fac eu ca a disparut.
apoi a incercat sa tina plapuma in cap mai mult de o secunda. a zis: mami, scared!
should I give you a kiss? l-am intrebat.
ok, mi-a raspuns si mi-a aranjat perna, sa vin.
l-am pupat si m-am lungit. m-a imbratisat strans. era asa fericit ca suntem amandoi in pat. ca a venit seara si ca suntem sanatosi. ca putem sa ne harjonim si ca nimeni nu ne-a furat bucuria.
mi-a venit sa ma gandesc ca uite, cu ce putin ne multumim. apoi m-am cait. nimic nu e putin. iubirea asta pe care o dansam zi si noapte nu e putin. e tot ce stim, tot ce ne trebuie. nu ne doare, ne umple de sens numa. o ciuntim peste zi ca s-o carpim in fiecare seara la loc, ca-ntr-o rutina a curateniei inimii.



plansete si rasete la prezent continuu

am consumat la scoala emotii de toate felurile, in asteptarea a doua serbari de ziua mamei.
profesoarele tremurau de nervii repetitiilor, copiii tremurau de bucurie, iar eu stiam c-o sa fie totul bine si atat.
am plans pentru fetitele ale caror mame nu mai veneau odata, am inceput serbarea cu inima stransa si-am explodat pe dinauntru de fericire cand mamele intarziate s-au facut in sfarsit vazute. am stiut atunci ca sunt in jobul care trebuie, ca inima mea e una cu inimile copiilor, inainte sa asculte doleantele profesoarelor, pretentiile parintilor, exigentele superiorilor.
am cantat cu copiii in engleza si in araba si-am primit de la mame fel de fel de cadouri chicioase, cristaluri impletite si o cupa de tinichea cu best teacher ever pe ea.
in timpul cantecului in araba, o mama musulmanca, cu 3 copii dupa ea, a inceput sa planga. fetita ei s-a ingrijorat, crezand ca poate e vina ei, ca poate nu canta cum trebuie. mama s-a intors cu fata la perete sa planga mai bine, iar fetita a continuat sa cante sec, cu fata la spatele mamei ei.
am plans pentru toata rasturnarea asta, m-am strecurat printre restul mamelor toate un zambet, si-am imbratisat-o pe mama plangand. ea s-a zguduit, iar eu am plans acolo cu ea si-am inteles fara sa o intreb, c-o pierduse pe mama ei.
i-am zis ca e datoare sa mearga inainte, ca talia canta azi pentru ea. ea mi-a promis c-o sa incerce, apoi talia i-a dat o felicitare cu superman in forma de doamna si cu calamburul superMOM pe coperta.
au urmat poze, rasete, imbratisari, prajituri cu nuca.
m-am decupat. obosisem sa simt.
m-au imbratisat din zbor niste mame complet acoperite. m-au pupat asa cu valul ala acoperindu-le gura si asta nu mi-a placut. dar ochii lor tradau multumire. mi s-a facut dor de mama mea si daca aveam timp as fi plans un plans curat pe care sa nu mi-l stie nimeni.
am impachetat ziua in poleiala si-am plecat sa-l culeg pe toma de la gradi. l-am dus la restaurant, am mancat bun si-am baut limonada cu menta. toma a mancat atent si-a baut sucul din pahar de sticla. numai 2 picaturi au cazut pe podea, dar l-am iubit pentru ele.
in taxi am scos amandoi capul pe geam si-am cantat the wheels on the bus go round and round.
in lift m-a intrebat daca tati home. am zis: tati is travelling. tabeling a confirmat. he is coming tomorrow, but we can call him now.
'alo tati? clock? brocolei sup and gius, wil ona bas uaund an uaund'
wow! a zis tati cu inima plina. ne -a mai zis ca ajunge maine dimineata si noi am zis bye tati.
apoi la vreo 2 minute dupa ce am inchis, toma m-a intrebat raspicat: mami, uat iz tati duing?
tati is travelling am raspuns, m-am topit si m-am recompus intr-un bulgare de mandrie pentru interogatia lui in prezent continuu.
tabeling! si-a asumat el doingu lu tacso si s-a dus frigider sa-si ia un iaurt.


vineri, 13 martie 2015

certitudini marunte

ne-a trezit toma la 6.30 cu apelul 'story book'. noi am bajbait ca da, dar ne-am vazut de perne.
toma s-a strecurat intre noi si a cerut iar story. tatalutoma a intins pe nevazutelea o crenga ca o mana stanga si a apucat de pe masa o carte, adaugand: mami o sa-ti citeasca iar tati o sa mai doarma.
eu am rescris planul: nu nu, toma o sa ne citeasca amandurora, ca el a vrut story.
se apuca toma de citit, in gand.
tatalutoma zice: am visat ca egiptul era in razboi cu sua. ca stateam asa la o terasa, iar 3 avioane militare zburau prea jos. apoi niste lasere albastre curgeau din ele. in fine. a desprins el 2 concluzii, cum statea la terasa sub avioanele mortii, dar nu vreau sa pun in cuvinte concluziile alea. i le las in vis. 
toma isi vedea de poveste. 
mi-am amintit si eu ce-am visat. eram la o petrecere si la o masa se servea inghetata sarata, cu ulei de masline si rozmarin. m-am gandit ca la vara, pe acoperis, niste inghetata d-asta, cu crakers ar merge numa bine.
a inchis toma cartea, am inchis si noi visele astea ca doua nuci in acelasi perete. gata cu fantasticul.
ne-a cules toma pe fiecare de cate o mana si ne-a dus la bucatarie. am zambit toti 3 in plimbarea asta ingusta si a fost bine.
toma a cerut iaurt si 2 capsuni iar eu am facut cum a vrut el, ca doar nu mi-era greu.
apoi a dat 2 ture cu bicicleta lui  fara pedale si i-a placut in talpile goale. tati, 'clin fit' a strigat el, iar tatalutoma l-a depus in chiuveta, intru spalarea talpilor.
ochiurile sfaraiau in tigaie cand a venit toma la bucatarie, a scos o farfurie din dulap si mi-a inmanat-o: for toma! eu am zis ca mai dureaza putin, iar el a intrebat: cosi nau? adica coffe now? eu am confirmat si l-am pupat pe parul pictat cu albastru ieri la gradi.
el a luat confirmarea mea si a mers cu ea la tacso: tati, cosi!
aa, cosi, thank you toma! a adaugat tati, ca-ntr-o sinfonie a repetitiilor esentiale
yellow chair! ne-a anuntat toma si noi am stiut ca el se va aseza pe scaunul de plastic ca sa manance egg si sa se uite la noi cum bem cosi. e fericit ca ne are.


joi, 5 martie 2015

rutini pacatoase

o musulmanca de varsta mea, sta turceste pe trotuar si alapteaza un copil de vreun an jumate, in timp ce fratele lui de vreo 4 ani se joaca c-o cutie de carton langa ei.
intre guri de lapte, sugarul primeste cate o gura de cola contrafacuta. 
trec pe langa povestea asta si-i zambesc prapaditei atunci cand ma saluta. suntem prietene.
n-am sfaturi pentru ea. stie ea mai bine ce o doare si pana cand.
intr-o zi am vazut-o fumand discret, in timp ce copiii se jucau de-a trenu in cutia de carton care tine loc de toate fanteziile.
lumina dupa-amiezei pica bine pe fumul ei vinovat si am bagat mana in geanta, cu gand sa scot telefonul si sa fotografiez scena. dar ea m-a vazut si-atunci am decis sa-i zambesc larg si sa-i fac cu mana. i-am ascus pacatul si-am spalat-o de vina. 
in lumea ei, daca e prinsa fumand, risca sa fie omorata in bataie si-atunci copilul alaptat cu lapte si cola risca sa ramana de izbeliste in cutia de carton. nimeni nu-si doreste asta.
ea cand nu alapteaza, cerseste, dar cumva de la mine n-a cersit niciodata. purtam o relatie superioara. 
nu dau, nu cere. ii zambesc, imi zambeste. n-o acuz, nu ma uraste.

la scoala m-au abordat doua doamne mai mult decat imbrobodite. in rochii negre, cu val negru pe cap, cu manusi negre.. si cu 1 gaura de 1 cm in jurul ochilor, prin care bajbaie ele prin viata.
ca niste saci cu ochi.
nu ma doare cand scriu, nici nu rad.
am facut insa un pact cu mine sa nu le judec.
multe dintre ele n-au ales, n-au de ales, nu vor alege poate niciodata.
nu e simplu sa-ti vezi de natural langa o femeie complet acoperita. dar am decis sa le primesc in birou cu un zambet si sa le aflu trebuintele cu acelasi interes cu care ma deschid in fata oricarei alte fiinte.
am zambit si le-am strans mana in manusa.
am vazut prin fereasta de 1 cm din dreptul ochilor ca si ele au zambit.
am conversat in araba despre fetele lor. vor mai multe teme pentru acasa, fiindca fetele fac numai prostii si niste teme in plus le-ar mai potoli naravul.
le-am asigurat ca fetele sunt bine mersi la scoala si ca la 5 ani e frumos sa fii liber dupa amiaza.
ele au ras pe sub voal.
have a nice day le-am urat si-au plecat ca doua umbre.
un nene musulman a trecut pe langa ele dezgustat. m-a intrebat daca procentul de astfel de extremisti e mare in scoala. el e un liberal cum ar veni.
i-am spus ca nu, dar ca nici nu le judec. ca multe dintre ele sunt victimile prea barbatilor lumii asteia, deci deocamdata problema e de partea sexului tare, iar dezgustul lui pentru imaginea doamnelor, e de discutat.
i-am marturisit ca mi-am propus sa intampin orice astfel de femeie, cu un zambet. s-o provoc.
daca o judec, ma incarc cu negativitatea ei. de ce-as contribui la durerea lumii?
faci bine, mi-a zis nenea. dar nu era convins.