Treceți la conținutul principal

plansete si rasete la prezent continuu

am consumat la scoala emotii de toate felurile, in asteptarea a doua serbari de ziua mamei.
profesoarele tremurau de nervii repetitiilor, copiii tremurau de bucurie, iar eu stiam c-o sa fie totul bine si atat.
am plans pentru fetitele ale caror mame nu mai veneau odata, am inceput serbarea cu inima stransa si-am explodat pe dinauntru de fericire cand mamele intarziate s-au facut in sfarsit vazute. am stiut atunci ca sunt in jobul care trebuie, ca inima mea e una cu inimile copiilor, inainte sa asculte doleantele profesoarelor, pretentiile parintilor, exigentele superiorilor.
am cantat cu copiii in engleza si in araba si-am primit de la mame fel de fel de cadouri chicioase, cristaluri impletite si o cupa de tinichea cu best teacher ever pe ea.
in timpul cantecului in araba, o mama musulmanca, cu 3 copii dupa ea, a inceput sa planga. fetita ei s-a ingrijorat, crezand ca poate e vina ei, ca poate nu canta cum trebuie. mama s-a intors cu fata la perete sa planga mai bine, iar fetita a continuat sa cante sec, cu fata la spatele mamei ei.
am plans pentru toata rasturnarea asta, m-am strecurat printre restul mamelor toate un zambet, si-am imbratisat-o pe mama plangand. ea s-a zguduit, iar eu am plans acolo cu ea si-am inteles fara sa o intreb, c-o pierduse pe mama ei.
i-am zis ca e datoare sa mearga inainte, ca talia canta azi pentru ea. ea mi-a promis c-o sa incerce, apoi talia i-a dat o felicitare cu superman in forma de doamna si cu calamburul superMOM pe coperta.
au urmat poze, rasete, imbratisari, prajituri cu nuca.
m-am decupat. obosisem sa simt.
m-au imbratisat din zbor niste mame complet acoperite. m-au pupat asa cu valul ala acoperindu-le gura si asta nu mi-a placut. dar ochii lor tradau multumire. mi s-a facut dor de mama mea si daca aveam timp as fi plans un plans curat pe care sa nu mi-l stie nimeni.
am impachetat ziua in poleiala si-am plecat sa-l culeg pe toma de la gradi. l-am dus la restaurant, am mancat bun si-am baut limonada cu menta. toma a mancat atent si-a baut sucul din pahar de sticla. numai 2 picaturi au cazut pe podea, dar l-am iubit pentru ele.
in taxi am scos amandoi capul pe geam si-am cantat the wheels on the bus go round and round.
in lift m-a intrebat daca tati home. am zis: tati is travelling. tabeling a confirmat. he is coming tomorrow, but we can call him now.
'alo tati? clock? brocolei sup and gius, wil ona bas uaund an uaund'
wow! a zis tati cu inima plina. ne -a mai zis ca ajunge maine dimineata si noi am zis bye tati.
apoi la vreo 2 minute dupa ce am inchis, toma m-a intrebat raspicat: mami, uat iz tati duing?
tati is travelling am raspuns, m-am topit si m-am recompus intr-un bulgare de mandrie pentru interogatia lui in prezent continuu.
tabeling! si-a asumat el doingu lu tacso si s-a dus frigider sa-si ia un iaurt.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...