Treceți la conținutul principal

certitudini marunte

ne-a trezit toma la 6.30 cu apelul 'story book'. noi am bajbait ca da, dar ne-am vazut de perne.
toma s-a strecurat intre noi si a cerut iar story. tatalutoma a intins pe nevazutelea o crenga ca o mana stanga si a apucat de pe masa o carte, adaugand: mami o sa-ti citeasca iar tati o sa mai doarma.
eu am rescris planul: nu nu, toma o sa ne citeasca amandurora, ca el a vrut story.
se apuca toma de citit, in gand.
tatalutoma zice: am visat ca egiptul era in razboi cu sua. ca stateam asa la o terasa, iar 3 avioane militare zburau prea jos. apoi niste lasere albastre curgeau din ele. in fine. a desprins el 2 concluzii, cum statea la terasa sub avioanele mortii, dar nu vreau sa pun in cuvinte concluziile alea. i le las in vis. 
toma isi vedea de poveste. 
mi-am amintit si eu ce-am visat. eram la o petrecere si la o masa se servea inghetata sarata, cu ulei de masline si rozmarin. m-am gandit ca la vara, pe acoperis, niste inghetata d-asta, cu crakers ar merge numa bine.
a inchis toma cartea, am inchis si noi visele astea ca doua nuci in acelasi perete. gata cu fantasticul.
ne-a cules toma pe fiecare de cate o mana si ne-a dus la bucatarie. am zambit toti 3 in plimbarea asta ingusta si a fost bine.
toma a cerut iaurt si 2 capsuni iar eu am facut cum a vrut el, ca doar nu mi-era greu.
apoi a dat 2 ture cu bicicleta lui  fara pedale si i-a placut in talpile goale. tati, 'clin fit' a strigat el, iar tatalutoma l-a depus in chiuveta, intru spalarea talpilor.
ochiurile sfaraiau in tigaie cand a venit toma la bucatarie, a scos o farfurie din dulap si mi-a inmanat-o: for toma! eu am zis ca mai dureaza putin, iar el a intrebat: cosi nau? adica coffe now? eu am confirmat si l-am pupat pe parul pictat cu albastru ieri la gradi.
el a luat confirmarea mea si a mers cu ea la tacso: tati, cosi!
aa, cosi, thank you toma! a adaugat tati, ca-ntr-o sinfonie a repetitiilor esentiale
yellow chair! ne-a anuntat toma si noi am stiut ca el se va aseza pe scaunul de plastic ca sa manance egg si sa se uite la noi cum bem cosi. e fericit ca ne are.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...