duminică, 24 septembrie 2017

Muraturi, vin de mango si un scrub dichisit

Daca ma lasa oboseala o sa narez un pic despre trucurile mele de femeie insarcinata intr-un cairo sufocant si inca doldora de fructe si legume, de oameni si magari, pisici si praf, gunoaie si flori.
Imi intorc burta de pe o parte pe alta promitand copilului din ea ca odata sfarsita povestea asta, ma culc si-l culc si-om vedea maine dimineata cu ce energie ne-a binecuvantat noaptea.
Citesc o carte revelatorie: anatomia spiritului. Despre corpul energetic, despre cum stocam stress de-a lungul anilor, generand boala prin gestionarea precara a emotiilor negative. Un fel de ghid intuitiv al nevoilor spiritului ca metoda de preventie a afectiunilor fizice. Imi place de mor. Adica nu mor, abia renasc.
Tatalutoma a luat muraturile in serios asa ca am pus de un businesses micut cu varza cu chimen, castraveti cu boabe de mustar, ceapa cu lime si cate si mai cate. Le lansam saptamana viitoare la un targ de homemade, iar toma ne garanteaza deja c-o sa facem furori.
Am tras vinul de mango iar pe cel de rodie il mai lasam o zi la fermentat.
Am pus in blender cojile de legume, o lamaie, o lingura de miere si niste ulei de cocos. Am incropit cel mai bogat scrub din lume si mi-am cadorisit pielea de gravida, ca sa n-avem discutii ca nu m-am preocupat.
Daca toma nu-si zdrelea barba la un loc de joaca si nu mi s-ar fi rupt inima calmand cu gheata un hematom, treceam ziua la minunat de grele.
Mananc pe furis un energy bar din curmale cu smochine si ma culc nespalata pe dinti, sa ma bata dumnezeu, allah, buddha si toata gasca pentru indrazneala.

vineri, 8 septembrie 2017

prima briza

m-a trezit pe la 5:30 o briza cuminte ca un cadou nesperat dupa vreo 5 luni de canicula.
daca nu prindeam dupa-amiaza aia de zapada din 28 aprilie de la pucioasa, cuptorul cairoului m-ar fi perpelit fara mila cum o face in fiecare an fara sa intrebe da tie cat de dor iti e de ploaie, da vantul, cum mai bate el?
Cerul era roz cu alb cu auriu. Soarele asteptase sa ma dumiresc cu briza surpriza, sa mananc 2 curmale si s-a asternut rasarind peste tableta mea- carte, cat sa pot sa-mi povestesc inima intre somnurile inca adanci ale baietilor mei vazuti si nevazuti.
Am primit ieri niste bucurie de acasa in forma de flori presate, sirop de coacaze, peltea de mure, tuica de prune, galbenele de pe camp si cimbru de la munte.
N-am plans. Mi-am badijonat cu ele dorul si i-am spus copilului din burta cat de norocosi suntem. El mi-a dat un cot ca a inteles. Copilul de langa burta mi-a zis: mamaia is the best.
Tatalutoma a baut o gura de tuica cu un of si a zis: la pucioasa are alt gust. La pucioasa nu doare nimic cand o bei.
Nu mi-am dat voie la nostalgie. Doar la recunostinta si la asumarea minunilor care inca se scriu, se inseileaza, se pun impreuna.
La multi ani mami. Multumesc de trandafirii din gradina si de lacrimile care i-au presat intru surpriza. S-a deschis sezonul rodiei in egipt. Te invit in gand la smoothie. Aproape ca nu plang.