prima briza

m-a trezit pe la 5:30 o briza cuminte ca un cadou nesperat dupa vreo 5 luni de canicula.
daca nu prindeam dupa-amiaza aia de zapada din 28 aprilie de la pucioasa, cuptorul cairoului m-ar fi perpelit fara mila cum o face in fiecare an fara sa intrebe da tie cat de dor iti e de ploaie, da vantul, cum mai bate el?
Cerul era roz cu alb cu auriu. Soarele asteptase sa ma dumiresc cu briza surpriza, sa mananc 2 curmale si s-a asternut rasarind peste tableta mea- carte, cat sa pot sa-mi povestesc inima intre somnurile inca adanci ale baietilor mei vazuti si nevazuti.
Am primit ieri niste bucurie de acasa in forma de flori presate, sirop de coacaze, peltea de mure, tuica de prune, galbenele de pe camp si cimbru de la munte.
N-am plans. Mi-am badijonat cu ele dorul si i-am spus copilului din burta cat de norocosi suntem. El mi-a dat un cot ca a inteles. Copilul de langa burta mi-a zis: mamaia is the best.
Tatalutoma a baut o gura de tuica cu un of si a zis: la pucioasa are alt gust. La pucioasa nu doare nimic cand o bei.
Nu mi-am dat voie la nostalgie. Doar la recunostinta si la asumarea minunilor care inca se scriu, se inseileaza, se pun impreuna.

La multi ani mami. Multumesc de trandafirii din gradina si de lacrimile care i-au presat intru surpriza. S-a deschis sezonul rodiei in egipt. Te invit in gand la smoothie. Aproape ca nu plang.