Treceți la conținutul principal

Muraturi, vin de mango si un scrub dichisit

Daca ma lasa oboseala o sa narez un pic despre trucurile mele de femeie insarcinata intr-un cairo sufocant si inca doldora de fructe si legume, de oameni si magari, pisici si praf, gunoaie si flori.
Imi intorc burta de pe o parte pe alta promitand copilului din ea ca odata sfarsita povestea asta, ma culc si-l culc si-om vedea maine dimineata cu ce energie ne-a binecuvantat noaptea.
Citesc o carte revelatorie: anatomia spiritului. Despre corpul energetic, despre cum stocam stress de-a lungul anilor, generand boala prin gestionarea precara a emotiilor negative. Un fel de ghid intuitiv al nevoilor spiritului ca metoda de preventie a afectiunilor fizice. Imi place de mor. Adica nu mor, abia renasc.
Tatalutoma a luat muraturile in serios asa ca am pus de un businesses micut cu varza cu chimen, castraveti cu boabe de mustar, ceapa cu lime si cate si mai cate. Le lansam saptamana viitoare la un targ de homemade, iar toma ne garanteaza deja c-o sa facem furori.
Am tras vinul de mango iar pe cel de rodie il mai lasam o zi la fermentat.
Am pus in blender cojile de legume, o lamaie, o lingura de miere si niste ulei de cocos. Am incropit cel mai bogat scrub din lume si mi-am cadorisit pielea de gravida, ca sa n-avem discutii ca nu m-am preocupat.
Daca toma nu-si zdrelea barba la un loc de joaca si nu mi s-ar fi rupt inima calmand cu gheata un hematom, treceam ziua la minunat de grele.
Mananc pe furis un energy bar din curmale cu smochine si ma culc nespalata pe dinti, sa ma bata dumnezeu, allah, buddha si toata gasca pentru indrazneala.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...