Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din februarie, 2019

Lună plină și oboseli cu sens

mi-am pus o perna electrica in ceafă sa-mi treacă junghiul cu care m-am trezit ieri dimineață și-mi adun gândurile zilei intr-un buchet proaspăt demn de toată luna asta plină la care nici nu ma uit de teama copleșelii. M-am bucurat azi cu plâns pe dinăuntru de cosmeticele pe care le-am conceput, de ganduri de la suflete din univers care au ajuns să le incerce. M-am bucurat și de câteva îmbrățișări esențiale, de râsul lui Tao cand s-a urcat pe o scară să se poată uita în curte la gaini. M-am bucurat si ca Toma s-a spalat pe dinti cu pasta mea cu cărbune si a zis: uau, îmi place. Tatalutoma, nu că pentru Tao aș avea alt tată, dar asa i-a ramas numele lu omu ăsta cu care m-am asternut eu la viață, a avut si el o zi foarte buna si uite ca s-a propagat si energia lui in aer si am gustat toți cate o bucățică. Mă culc istovită de-atata emotie bună, hai c-a  fost de treabă luna asta ca o mămăligă. Închid clasorul emoțiilor, scot perna electrica de la ceafă și îmi trag pleoapele ca o cortină

Din bătătura vibrantă a sinelui meu

Beau un ceai de ghimbir pentru nevocea mea de ieri. Compun o poezie pentru Toma că are și el nevoie la grădiniță la carnavalul meseriilor. Tao doarme cu o figurină peppa pig în palme, uite ca s-a făcut si el mare, are molar nou si isi gestionează o cincime de nevoi singur. Mă doare capul. Dar e plin de ghiocei în gradina si de sarcini duse la bun sfârșit în prima parte a zilei că nu mă mai vait. Strang 50 de rufe, mai bag vreo 23 la spălat, tușesc în rastimpuri, s-a răcit și ghimbirul, il răstorn in ibric si-i mai dau o șansă. Si uite cum documentez o rutina domestica, cu satisfacții mici în univers, dar necesare în batatura vibranta a sinelui meu mereu cu treaba.

cea mai frumoasă întrebare din lume

M-a întrebat Toma înainte de culcare un  lucru care m-a revelat, bulversat, înmuiat și ce verbe de surpriză absolută or mai exista in dicționarul emoțiilor. Conversația a decurs în engleză, dar eu aici o reproduc in română că nu e cazul să mă dau mare cu engleza familiei ci vreau doar să propag minunea pe care am trăit-o. A zis el asa: Mami, vreau să știu daca ție iți pasă de toți copiii nenascuti, semințe plutind în univers pe lângă lumea pe care o știm noi. Uau Toma, ce intrebare frumoasă, poate cea mai frumoasă pe care mi-a pus-o cineva vreodată. Mi s-au dilatat ochii incercand să cuprindă starea de constientizare, dar si un plans neplâns. Mie îmi place viata toata, Toma, cu oamenii din ea. Cu unii ne potrivim mai bine, cu alții nu ne-am dat poate timp sa aprofundam, dar da, iubesc și toată viața nenăscută plutind pe lângă lumea știută, să se nască cine stie când. Of, mulțumesc! Apoi el a zis: nu stim ce fețe au, fiindca nu au inca, dar eu îi plac oriunde ar fi. Si am vrut m

femeia, băi, femeia!

Mi-am acoperit sapunurile cu o folie si las gerul să le închege până dimineață când o să merg într-un suflet să le verific. Sapunuri din ulei de turte de măsline ninse tihnit la început de februarie. Așa o sa scriu pe etichete. Copiii sareau în pat când eu mi-as fi dorit să-mi așez intr-o agendă cu motive florale gândurile, rețetele, comenzile, ideile. Telefonul mă instiinta că începe o conferință de meditație on line cu o gagică de pe o insulă tropicală și zic taci ca ma conectez, pe toată gălăgia din casă dacă nu mă conectez. Tao se dădea cu capul de perete, Toma mă asigura că nu e el de vina, iar eu mă detasam cu ochii la ei iar cu ochiul dintre ochi la crestina asta de pe insula. Si cică ea să mă duc într-un colt liniștit, stai p-aci, si sa închid telefonul dacă pot, pai cum pisi sa-l închid dacă io cu el ma uit la tine? Si cică sa respir adanc, am respirat, si sa ma rup de tot ce nu pot sa controlez, corect, si sa îmi amintesc ca sunt plina de forta creativa. Hai că stiam, ca dac