Mi-am acoperit sapunurile cu o folie si las gerul să le închege până dimineață când o să merg într-un suflet să le verific. Sapunuri din ulei de turte de măsline ninse tihnit la început de februarie. Așa o sa scriu pe etichete.
Copiii sareau în pat când eu mi-as fi dorit să-mi așez intr-o agendă cu motive florale gândurile, rețetele, comenzile, ideile. Telefonul mă instiinta că începe o conferință de meditație on line cu o gagică de pe o insulă tropicală și zic taci ca ma conectez, pe toată gălăgia din casă dacă nu mă conectez. Tao se dădea cu capul de perete, Toma mă asigura că nu e el de vina, iar eu mă detasam cu ochii la ei iar cu ochiul dintre ochi la crestina asta de pe insula. Si cică ea să mă duc într-un colt liniștit, stai p-aci, si sa închid telefonul dacă pot, pai cum pisi sa-l închid dacă io cu el ma uit la tine? Si cică sa respir adanc, am respirat, si sa ma rup de tot ce nu pot sa controlez, corect, si sa îmi amintesc ca sunt plina de forta creativa. Hai că stiam, ca daca n-am creat azi creme, anti riduri si săpunuri cu copilul la piept de nu ma mai opream. Sa mi le innobileze ninsoarea de la noapte după cum au spus busu si alti proroci.
Si ma gândeam asa în timp ce luam eu parte la ședința asta de meditație colectiva în mijlocul harjonelii copiilor mei, in vuietul dezumidificatorului, strangand rufele uscate cu mecanica femeii pe care n-o mai întreabă nimeni: da tu strângi așa zilnic rufe curate si murdare si ele tot nestranse par: cum vrea femeia, băi, să le facă pe toate câte și-a pus ea in cap si zbârnâie si le mai incurca, dar mai ales le descurca, si oboseste si s-ar văita scurt, ca sa nu mai piardă si timpul altora și urlă la copilul copil si el, na, si apoi respira adânc ca pe insula tropicala din poveste.
Copiii sareau în pat când eu mi-as fi dorit să-mi așez intr-o agendă cu motive florale gândurile, rețetele, comenzile, ideile. Telefonul mă instiinta că începe o conferință de meditație on line cu o gagică de pe o insulă tropicală și zic taci ca ma conectez, pe toată gălăgia din casă dacă nu mă conectez. Tao se dădea cu capul de perete, Toma mă asigura că nu e el de vina, iar eu mă detasam cu ochii la ei iar cu ochiul dintre ochi la crestina asta de pe insula. Si cică ea să mă duc într-un colt liniștit, stai p-aci, si sa închid telefonul dacă pot, pai cum pisi sa-l închid dacă io cu el ma uit la tine? Si cică sa respir adanc, am respirat, si sa ma rup de tot ce nu pot sa controlez, corect, si sa îmi amintesc ca sunt plina de forta creativa. Hai că stiam, ca daca n-am creat azi creme, anti riduri si săpunuri cu copilul la piept de nu ma mai opream. Sa mi le innobileze ninsoarea de la noapte după cum au spus busu si alti proroci.
Si ma gândeam asa în timp ce luam eu parte la ședința asta de meditație colectiva în mijlocul harjonelii copiilor mei, in vuietul dezumidificatorului, strangand rufele uscate cu mecanica femeii pe care n-o mai întreabă nimeni: da tu strângi așa zilnic rufe curate si murdare si ele tot nestranse par: cum vrea femeia, băi, să le facă pe toate câte și-a pus ea in cap si zbârnâie si le mai incurca, dar mai ales le descurca, si oboseste si s-ar văita scurt, ca sa nu mai piardă si timpul altora și urlă la copilul copil si el, na, si apoi respira adânc ca pe insula tropicala din poveste.
Comentarii
Trimiteți un comentariu