Treceți la conținutul principal

femeia, băi, femeia!

Mi-am acoperit sapunurile cu o folie si las gerul să le închege până dimineață când o să merg într-un suflet să le verific. Sapunuri din ulei de turte de măsline ninse tihnit la început de februarie. Așa o sa scriu pe etichete.
Copiii sareau în pat când eu mi-as fi dorit să-mi așez intr-o agendă cu motive florale gândurile, rețetele, comenzile, ideile. Telefonul mă instiinta că începe o conferință de meditație on line cu o gagică de pe o insulă tropicală și zic taci ca ma conectez, pe toată gălăgia din casă dacă nu mă conectez. Tao se dădea cu capul de perete, Toma mă asigura că nu e el de vina, iar eu mă detasam cu ochii la ei iar cu ochiul dintre ochi la crestina asta de pe insula. Si cică ea să mă duc într-un colt liniștit, stai p-aci, si sa închid telefonul dacă pot, pai cum pisi sa-l închid dacă io cu el ma uit la tine? Si cică sa respir adanc, am respirat, si sa ma rup de tot ce nu pot sa controlez, corect, si sa îmi amintesc ca sunt plina de forta creativa. Hai că stiam, ca daca n-am creat azi creme, anti riduri si săpunuri cu copilul la piept de nu ma mai opream. Sa mi le innobileze ninsoarea de la noapte după cum au spus busu si alti proroci.
Si ma gândeam asa în timp ce luam eu parte la ședința asta de meditație colectiva în mijlocul harjonelii copiilor mei, in vuietul dezumidificatorului, strangand rufele uscate cu mecanica femeii pe care n-o mai întreabă nimeni: da tu strângi așa zilnic rufe curate si murdare si ele tot nestranse par: cum vrea femeia, băi, să le facă pe toate câte și-a pus ea in cap si zbârnâie si le mai incurca, dar mai ales le descurca, si oboseste si s-ar văita scurt, ca sa nu mai piardă si timpul altora și urlă la copilul copil si el, na, si apoi respira adânc ca pe insula tropicala din poveste.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet