cea mai frumoasă întrebare din lume

M-a întrebat Toma înainte de culcare un  lucru care m-a revelat, bulversat, înmuiat și ce verbe de surpriză absolută or mai exista in dicționarul emoțiilor.
Conversația a decurs în engleză, dar eu aici o reproduc in română că nu e cazul să mă dau mare cu engleza familiei ci vreau doar să propag minunea pe care am trăit-o.
A zis el asa:
Mami, vreau să știu daca ție iți pasă de toți copiii nenascuti, semințe plutind în univers pe lângă lumea pe care o știm noi.
Uau Toma, ce intrebare frumoasă, poate cea mai frumoasă pe care mi-a pus-o cineva vreodată.
Mi s-au dilatat ochii incercand să cuprindă starea de constientizare, dar si un plans neplâns.
Mie îmi place viata toata, Toma, cu oamenii din ea. Cu unii ne potrivim mai bine, cu alții nu ne-am dat poate timp sa aprofundam, dar da, iubesc și toată viața nenăscută plutind pe lângă lumea știută, să se nască cine stie când. Of, mulțumesc!
Apoi el a zis: nu stim ce fețe au, fiindca nu au inca, dar eu îi plac oriunde ar fi.
Si am vrut mami să-ti mai spun că sunt foarte fericit că sunt in viață, ca tu ești mama mea si tati tatal meu. Apoi a plâns. Dintre atâtea semințe, puteam să nu fiu, dar sunt!

Si eu sunt foarte fericita sa fiu mama ta, Toma. Îți iubesc mintea, fricile, revelatiile, construcțiile dincolo de imaginabilul meu.
Noapte bună, copilul meu de 6 ani, nascut prin mine să mă înveți viața.