Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei.
Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci.
E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu mecanica fascinantă a firescului.
În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea.
Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei.
Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite de ceva insecte minuscule și mi-am zis: le trebuie și astora o buburuză-două. M-am dus în lanul de lucernă din spatele grădinii și am relocat 2 buburuze.
Soțul meu mi-a zis: pai le aduci din habitatul lor în solar? nu e tocmai etic.
Zic, știu, e un pic de job rotation, poate nu se vor supăra prea tare. Când e nevoie de skilluri, te implici nu?
El: le-ai pus măcar în cutia cu cealaltă buburuză? La socializare? Să le faci și lor adaptarea mai fluidă?
Eu: nu. Dar dacă zici, mă duc să le împrietenesc.
Am mai găsit doar una din cele relocate. Și am pus-o în ladă. Drept să spun, am cam stresat-o pe cea veche, regină deja la ea pe tarla. O studiam de câteva zile, îi monitorizam performanțele, îi era bine.
S-au cam ciondănit, apoi au luat-o în direcții diferite prin ladă, băi ca tinerii ăia forțați la împerechere de părinți care le-au aranjat viitorul.
M-am dus apoi din nou în lanul de lucernă să mai iau 2 buburuze și să le duc in ghivece, că eu mă țin de ce-mi propun.
Băi, dormeau toate buburuzele din lan! Le-am luat așa dormind. S-au trezit în în ghivece, săracele, ce de stres probabil.
Cert e că azi am învățat că buburuzele mănâncă ce mănâncă și se culcă.
Vă povestesc mâine ce fac cele 2 din ladă și dacă cele din ghivece au plecat sau s-au îndrăgostit de busuiocul nostru.
Luna e mare și grasă și intensă, cum ni s-a promis. Cică dacă ne prinde pe creativ, pe constructiv, atunci intensifică latura asta. Iar dacă ne-a prins pe picior greșit, ne dă un brânci până învățăm lecția.
Casa doarme, buburuzele din solar dorm și ele.
Ies să fac o poză la lună cu recunoștință și îmi culc și eu bucuriile.
Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci.
E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu mecanica fascinantă a firescului.
În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea.
Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei.
Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite de ceva insecte minuscule și mi-am zis: le trebuie și astora o buburuză-două. M-am dus în lanul de lucernă din spatele grădinii și am relocat 2 buburuze.
Soțul meu mi-a zis: pai le aduci din habitatul lor în solar? nu e tocmai etic.
Zic, știu, e un pic de job rotation, poate nu se vor supăra prea tare. Când e nevoie de skilluri, te implici nu?
El: le-ai pus măcar în cutia cu cealaltă buburuză? La socializare? Să le faci și lor adaptarea mai fluidă?
Eu: nu. Dar dacă zici, mă duc să le împrietenesc.
Am mai găsit doar una din cele relocate. Și am pus-o în ladă. Drept să spun, am cam stresat-o pe cea veche, regină deja la ea pe tarla. O studiam de câteva zile, îi monitorizam performanțele, îi era bine.
S-au cam ciondănit, apoi au luat-o în direcții diferite prin ladă, băi ca tinerii ăia forțați la împerechere de părinți care le-au aranjat viitorul.
Băi, dormeau toate buburuzele din lan! Le-am luat așa dormind. S-au trezit în în ghivece, săracele, ce de stres probabil.
Cert e că azi am învățat că buburuzele mănâncă ce mănâncă și se culcă.
Vă povestesc mâine ce fac cele 2 din ladă și dacă cele din ghivece au plecat sau s-au îndrăgostit de busuiocul nostru.
Luna e mare și grasă și intensă, cum ni s-a promis. Cică dacă ne prinde pe creativ, pe constructiv, atunci intensifică latura asta. Iar dacă ne-a prins pe picior greșit, ne dă un brânci până învățăm lecția.
Casa doarme, buburuzele din solar dorm și ele.
Ies să fac o poză la lună cu recunoștință și îmi culc și eu bucuriile.
Comentarii
Trimiteți un comentariu