Treceți la conținutul principal

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei.
Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci.
E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului.
În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea.
Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei.
Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite de ceva insecte minuscule și mi-am zis: le trebuie și astora o buburuză-două. M-am dus în lanul de lucernă din spatele grădinii și am relocat 2 buburuze.
Soțul meu mi-a zis: pai le aduci din habitatul lor în solar? nu e tocmai etic.
Zic, știu, e un pic de job rotation, poate nu se vor supăra prea tare. Când e nevoie de skilluri, te implici nu?
El: le-ai pus măcar în cutia cu cealaltă buburuză? La socializare? Să le faci și lor adaptarea mai fluidă?
Eu: nu. Dar dacă zici, mă duc să le împrietenesc.
Am mai găsit doar una din cele relocate. Și am pus-o în ladă. Drept să spun, am cam stresat-o pe cea veche, regină deja la ea pe tarla. O studiam de câteva zile, îi monitorizam performanțele, îi era bine.
S-au cam ciondănit, apoi au luat-o în direcții diferite prin ladă, băi ca tinerii ăia forțați la împerechere de părinți care le-au aranjat viitorul.
M-am dus apoi din nou în lanul de lucernă să mai iau 2 buburuze și să le duc in ghivece, că eu mă țin de ce-mi propun.
Băi, dormeau toate buburuzele din lan! Le-am luat așa dormind. S-au trezit în în ghivece, săracele, ce de stres probabil.
Cert e că azi am învățat că buburuzele mănâncă ce mănâncă și se culcă.
Vă povestesc mâine ce fac cele 2 din ladă și dacă cele din ghivece au plecat sau s-au îndrăgostit de busuiocul nostru.
Luna e mare și grasă și intensă, cum ni s-a promis. Cică dacă ne prinde pe creativ, pe constructiv, atunci intensifică latura asta. Iar dacă ne-a prins pe picior greșit, ne dă un brânci până învățăm lecția.
Casa doarme, buburuzele din solar dorm și ele.
Ies să fac o poză la lună cu recunoștință și îmi culc și eu bucuriile.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet