buna seara lume, buna seara suflete, buna seara viata.
mi-era dor sa ma unesc cu voi in zbateri, in proteste, in griji, in revelatii.
e zece si un sfert. tarziu pentru fiertura mea de fasole cu humus, dar cine sta sa mai masoare inspre ce curge timpul. o sa mananc la miezul noptii un humus cremos si-o sa ostoiesc ranile felurite care nu se vad, de oftate ce rasufla.
copilul doarme moale dupa ce a consumat ca un gentleman o banana taiata rondele.
am facut amandoi o farama de yoga si-am exersat niste stillness intru puterea clipei.
mi-am carpit si pijamaua preferata, luata acum 8 ani din careffour grozavesti, cand eram eu tanara si nelinistita. of toma, mi-e dor sa ma plimb asa printre rafturi si sa nu-mi pese la cat ajung acasa. tot o consumatoare am ramas, vezi tu? dar uite ca mai si carpesc, ca mie imi place mersul inainte, fie el preventiv, fie reparatoriu.
adica imi place si statul constiincios pe loc, dar cred ca natura mea prefera marsul.
l-am intrebat pe soferul uber din seara asta, daca ma asteapta sa-mi iau si eu o sticla de vin de la unicul magazin de alcool din cartier. mi-a zis respectuos ca aceast detaliu nu se pupa cu musulmanismul lui si m-a rugat sa incheiem cursa.
ne-am inghitit amandoi rusinile de ocazie, am platit si m-am dat jos. mi-am luat vinul, ambalat riguros in punga neagra si mi-am oprit un taxi cu care am efectuat restul de itinerariu.
nu stiu la ce va ajuta bucata asta de poveste. poate am inserat-o din dor de niste libertati firesti pe care, uite, lumea araba ti le reteaza.
apoi desigur ca cele 6 banane locale pe care le mananca copilul meu zilnic, sau humusul din oala sau restul legumelor pe care nu stiu sa le pronunt altfel decat in araba, contrabalanseaza si reamintesc masura vietii.
am un copil la gradinita care scrie alfabeltul din memorie la 2 ani si 3 luni. e subnutrit, zambeste rar, zero abilitati sociale, bea dintr-un biberon niste lapte praf si recita alfabetul cu cate 3-5 cuvinte aferente fiecarui sunet- pronuntate perfect in engleza.
nu-l presez cu nimic sa avanseze in demersul asta academic, dar ma ingrijoreaza mult dizabilitatea lui emotional-sociala.
un pui de geniu care nu vrea prieteni, vrea in coltul lui cu axiome.
mi-a zis toma: auzi mami, karim de la tine din clasa nu pare fericit.
crezi? am intrebat surprinsa de observatia lui fina.
cred. adica nu, e fericit, dar nu stie inca expresia fericirii. a explicat toma.
.. apoi a adaugat: nu, sigur ca stie fericirea, fiindca e super smart. he knows igloo. no one else knows this word in the nursery.
mersi toma de conversatie. iti multumesc ca te ingrijorezi cu mine.
ia uite ca iar ninge la pucioasa. si ia uite ce tanara e mamaia langa omul de zapada.
ma intreaba toma: why does labus shows his ass in the photo?
da lasa ma cainele sa stea cum vrea.
hai bine, doar intrebam.
mi-era dor sa ma unesc cu voi in zbateri, in proteste, in griji, in revelatii.
e zece si un sfert. tarziu pentru fiertura mea de fasole cu humus, dar cine sta sa mai masoare inspre ce curge timpul. o sa mananc la miezul noptii un humus cremos si-o sa ostoiesc ranile felurite care nu se vad, de oftate ce rasufla.
copilul doarme moale dupa ce a consumat ca un gentleman o banana taiata rondele.
am facut amandoi o farama de yoga si-am exersat niste stillness intru puterea clipei.
adica imi place si statul constiincios pe loc, dar cred ca natura mea prefera marsul.
l-am intrebat pe soferul uber din seara asta, daca ma asteapta sa-mi iau si eu o sticla de vin de la unicul magazin de alcool din cartier. mi-a zis respectuos ca aceast detaliu nu se pupa cu musulmanismul lui si m-a rugat sa incheiem cursa.
ne-am inghitit amandoi rusinile de ocazie, am platit si m-am dat jos. mi-am luat vinul, ambalat riguros in punga neagra si mi-am oprit un taxi cu care am efectuat restul de itinerariu.
nu stiu la ce va ajuta bucata asta de poveste. poate am inserat-o din dor de niste libertati firesti pe care, uite, lumea araba ti le reteaza.
apoi desigur ca cele 6 banane locale pe care le mananca copilul meu zilnic, sau humusul din oala sau restul legumelor pe care nu stiu sa le pronunt altfel decat in araba, contrabalanseaza si reamintesc masura vietii.
am un copil la gradinita care scrie alfabeltul din memorie la 2 ani si 3 luni. e subnutrit, zambeste rar, zero abilitati sociale, bea dintr-un biberon niste lapte praf si recita alfabetul cu cate 3-5 cuvinte aferente fiecarui sunet- pronuntate perfect in engleza.
nu-l presez cu nimic sa avanseze in demersul asta academic, dar ma ingrijoreaza mult dizabilitatea lui emotional-sociala.
un pui de geniu care nu vrea prieteni, vrea in coltul lui cu axiome.
mi-a zis toma: auzi mami, karim de la tine din clasa nu pare fericit.
crezi? am intrebat surprinsa de observatia lui fina.
cred. adica nu, e fericit, dar nu stie inca expresia fericirii. a explicat toma.
.. apoi a adaugat: nu, sigur ca stie fericirea, fiindca e super smart. he knows igloo. no one else knows this word in the nursery.
mersi toma de conversatie. iti multumesc ca te ingrijorezi cu mine.
ia uite ca iar ninge la pucioasa. si ia uite ce tanara e mamaia langa omul de zapada.
ma intreaba toma: why does labus shows his ass in the photo?
da lasa ma cainele sa stea cum vrea.
hai bine, doar intrebam.
Comentarii
Trimiteți un comentariu