Treceți la conținutul principal

franturi domestice si doruri amestecate

buna seara lume, buna seara suflete, buna seara viata.
mi-era dor sa ma unesc cu voi in zbateri, in proteste, in griji, in revelatii.
e zece si un sfert. tarziu pentru fiertura mea de fasole cu humus, dar cine sta sa mai masoare inspre ce curge timpul. o sa mananc la miezul noptii un humus cremos si-o sa ostoiesc ranile felurite care nu se vad, de oftate ce rasufla.
copilul doarme moale dupa ce a consumat ca un gentleman o banana taiata rondele.
am facut amandoi o farama de yoga si-am exersat niste stillness intru puterea clipei.
mi-am carpit si pijamaua preferata, luata acum 8 ani din careffour grozavesti, cand eram eu tanara si nelinistita. of toma, mi-e dor sa ma plimb asa printre rafturi si sa nu-mi pese la cat ajung acasa. tot o consumatoare am ramas, vezi tu? dar uite ca mai si carpesc, ca mie imi place mersul inainte, fie el preventiv, fie reparatoriu.
adica imi place si statul constiincios pe loc, dar cred ca natura mea prefera marsul.
l-am intrebat pe soferul uber din seara asta, daca ma asteapta sa-mi iau si eu o sticla de vin de la unicul magazin de alcool din cartier. mi-a zis respectuos ca aceast detaliu nu se pupa cu musulmanismul lui si m-a rugat sa incheiem cursa.
ne-am inghitit amandoi rusinile de ocazie, am platit si m-am dat jos. mi-am luat vinul, ambalat riguros in punga neagra si mi-am oprit un taxi cu care am efectuat restul de itinerariu.
nu stiu la ce va ajuta bucata asta de poveste. poate am inserat-o din dor de niste libertati firesti pe care, uite, lumea araba ti le reteaza.
apoi desigur ca cele 6 banane locale pe care le mananca copilul meu zilnic, sau humusul din oala sau restul legumelor pe care nu stiu sa le pronunt altfel decat in araba, contrabalanseaza si reamintesc masura vietii.
am un copil la gradinita care scrie alfabeltul din memorie la 2 ani si 3 luni. e subnutrit, zambeste rar, zero abilitati sociale, bea dintr-un biberon niste lapte praf si recita alfabetul cu cate 3-5 cuvinte aferente fiecarui sunet- pronuntate perfect in engleza.
nu-l presez cu nimic sa avanseze in demersul asta academic, dar ma ingrijoreaza mult dizabilitatea lui emotional-sociala.
un pui de geniu care nu vrea prieteni, vrea in coltul lui cu axiome.
mi-a zis toma: auzi mami, karim de la tine din clasa nu pare fericit.
crezi? am intrebat surprinsa de observatia lui fina.
cred. adica nu, e fericit, dar nu stie inca expresia fericirii. a explicat toma.
.. apoi a adaugat: nu, sigur ca stie fericirea, fiindca e super smart. he knows igloo. no one else knows this word in the nursery.
mersi toma de conversatie. iti multumesc ca te ingrijorezi cu mine.
ia uite ca iar ninge la pucioasa. si ia uite ce tanara e mamaia langa omul de zapada.
ma intreaba toma: why does labus shows his ass in the photo?
da lasa ma cainele sa stea cum vrea.
hai bine, doar intrebam.






Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet