Treceți la conținutul principal

Din viata mea pe slow down inainte

zic sa mai relatez un pic din viata mea pe slow down inainte, sa arhivez practicile unei sarcini potolite intr-un cairo cald ca un cuptor din bucataria de vara in care cocea mamaia porumb adus de la mal.
Ziua incepe cu un smoothie de mango, smochine, banane, guava si lamaie.
cu samburii de mango stropiti cu niste ulei de masline imi fac un masaj din frunte pana in calcaie.
am 2 haltere a cate un kg si fac cu ele o tura de exercitii a cate 10 min de 2 ori pe zi.
am dat peste un exercitiu bun de respiratie, respectiv pronuntat so pe inspiratie si hum pe expiratie. vad ca merge.
apoi cam la 3 zile imi fac un masaj cu un amestec de uleiuri- sa le numesc esentiale desi sa ma bata cleopatra daca eu cred pe cuvant vreun producator de licori. inchid mintea si nu-i mai judec, ii dau inainte cu masajul si vorbesc cu copilul asta din burta: of ma Tao, hai ca mai avem de tras vreo 2 luni jumate si-apoi ne-om tine de mana intr-o oboseala noua.
Scrie in cartea mea magica de crescut burti armonioase sa am grija sa consum 7 culori pe zi, deci fac si eu un bilant: galben de la banana, portocaliu de la mango, inca un portocaliu de la cartoful dulce, un alb de la o branza de oaie, verde olive de la ghiciti! masline, bravo, verde crud de la castravete, hai si rosu de la sosul din orez. Deci am scos 7 daca iau in calcul tonurile moi si p-alea tari.
Ce mai incerc sa fac e sa nu ma angajez in discutii contradictorii ca ma amendeaza carlanul asta din burta instantaneu. Si sa nu ma supar pe dragu de Toma care are si el nevoile lui de om minune. Ii promit ca-i intruchipez sistemul solar, dar numa daca sunt eu soarele iar tacsu pamantul fiindca eu ametesc daca ma pun pe invartit.
aa, si sunt recunoscatoare in fiecare zi statului acasa. imi obosise mintea de atatea decizii, planuri, activitati, neajunsuri. cand spal vasele imi amintesc cum faceam lucrul asta amestecand ganduri de job si nemaiesind la lumina.
cam atat despre tihna mea obosita.
nu e o sarcina usoara, dar ii sunt recunoscatoare pentru toata rutina potolit-constienta pe care mi-a adus-o.
va mai povestesc daca mai apare ceva :).


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...