coc niste vinete in cuptor, sa uit ca ma doare capul. ma lungesc langa toma dormitul, sa fur niste liniste. o furnica isi croieste drum spre obrazul cu somn si-o razgandesc la jumatate. sa ma ierte tibetul ca n-am gasit intelepciune s-o crut.
scriu cu opinteli, de parca refuz sa merg inainte pe calea tabletelor. sau poate ca tabletele astea au fost create ca sursa finala de divertisment. ele te tin ocupat fara sa te implici. nu dai, primesti numa. creierul se spala intr-o singura directie. net sa fie, ca apoi se ocupa google de tot ce nu stiai ca-ti trebuie. numa sa le dai numarul de la pantofi si numele de fata al lu maica-ta, ca iti aduc ei la nas marfa, jocu. te zgandara ei unde urmeaza sa te manance, dupa ce-ti vor fi facut portretul gandurilor robot.
hai ca iar am divagat. asa ma supar eu cateodata pe progres de teama c-or sa piara cartile. c-or sa stea copiii ca stancile cu tablete in maini si-or sa uite sa se priveasca, c-or sa moara povestile gurilor, c-o sa ne plimbam goi de intentie unii printre altii, fara sa stim sa ne eliberam daca nu e net.
am ajuns sa merg sa-i rog pe copii sa ma lase sa stau cu ei la masa, in timp ce ei isi vad de un lucru manual liber-ales. ii intreb daca pot sa le cant niste povesti in timp ce ei lucreaza. o fetita a zis: ce idee buna, putem sa cantam cu tine in timp ce lucram. ne-am hlizit, unde n-am mai stiut am scos limba, ei au as curat, iar eu am improvizat.
cand n-a mai fost rost, mi-am luat cartea si-am plecat, senina cum venisem. m-or povesti parintilor lor pe seara, iar ei marturisi-vor maine ca mis corina nu stiu ce le faceti, dar e de bine. m-am deprins cu laudarosenia.
hai ca merg sa-ntorc vinetele in cuptor si sa purced la zacusca asa cum m-am dat mare. sa nu lasati povestile sa moara!
Comentarii
Trimiteți un comentariu