Treceți la conținutul principal

respir usor

ma intreb daca nu cumva imi pierd lirica. de la o zi la alta imi vine sa scriu numai despre momentele la finalul carora am respirat usor peste zi.
uite un moment: in smothieul de dimineata am stors niste zeama de mandarina, cu mana mea. mi-a scapat un sambure in blender printre bucatile de banana si l-am pescuit cu greu. aproape ca imi pierdusem speranta.
a iesit un smoothie cremos, dulce acrisor, din care toma a baut cu ghiogarturi si a cerut: more.
e fericit ca luam liftul in fiecare dimineata. traieste cu toata bucuria, calatoria asta magica de la 8 la parter.

mai uite un moment: la scoala am aflat ca o fetita a facut pipi pe ea si ca n-are schimburi. femeia de serviciu o badijonase in hartie igienica, dar i-am gasit fetitei schimburi si-am facut-o om. mi-a zambit cu incredere. femeia de serviciu m-a pupat apasat.

le-am facut pe furis profesoarelor niste diplome de merit, pe care abia astept sa le distribui. sunt mandra de ele, de diplome si de fete, adica.

am incropit si niste felicitari de craciun, pentru colaboratori, respectiv profii de sport si biroul financiar, ca daca ei n-ar fi, mai greu ne-am povesti.
felicitarile sunt cu niste braduti pe care copiii i-au decorat cu stea la tulpina si globuri pe dandoaselea. ce frumos sta susul jos cand esti mic.

la plecare l-am gasit pe un copil plangand amarnic la poarta scolii, nelasat sa joace fotbal de catre dna directoare. are nevoie de scrisoare de la maica-sa. pai zic: s-o rogi pe mami sa scrie scrisoare, daca numai asa se poate. si el urla ca mami are o sedinta importanta si ca pana vine ea, se termina fotbalul.
merg la profu de sport, ca doar l-am cadorisit c-un brad pe dos si ii fac loc plangaciosului in echipa. sigur ca da, pai se poate?
hai mistar shadi, sa lasam barbatii sa joace fotbal, sa-i dam lu mohamed ce-i al mohamedului, fac eu in gand o gluma latina la care nimeni in egipt n-are timp sa rada.
plec linistita.

merg sa-l culeg pe toma eroul, la finalul primei zile de gradinita fara suzeta. il gasesc jucandu-se senin, e ciuruit de tantari pe falca dreapta, dar fericit ca ma vede. alearga spre mine, iar eu alerg pe loc, spre primire. pasii ne danseaza la fel, mie pe loc, lui parca in zbor. il strang la piept sa ni se intalneasca inimile. falca ciuruita se lipeste de falca mea stranga si stam acolo niste secunde lungi. sta si timpul cu noi, ca n-are alta treaba. viata e rotunda, ca mingea plangaciosului cu mama in sedinta. uscase-vor lacrimile pana vine maica-sa, sa-l gaseasca senin si sa-i rada si ei inima ca mie.

ajungem acasa si bem un vin roze de bucurie ca intr-o saptamana vin bunicii de la pucioasa in vizita. ce vis baban.
tatalutoma descarca o sarba si-o seteaza ringtone.
descarc si eu florile dalbe si respir usor.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...