insista toma sa venim din parc nu cu taxiul, ci jumatate de drum cu tuk tuk-ul si cealalta jumatate, cu autobuzul. se face voia lui, ne facem una cu traficul. in autobuzul ochi, aratam ca o maimuta cu pui in miezul egiptenilor care circula cu o lira jumatate prin tot cairoul. stam pe scara. femeile ma sfatuiesc sa inaintez, eu cred ca e mai indicat pe scara, dar se vede treaba ca nu inteleg nimic.
soferul il culege pe toma si-l depune pe un scaunas in dreapta lui.
autobuz ti-a trebuit, ii zic.. si ma asez cu jumatate de cur-iarta-ma mami pentru locutiune - pe un fel de bara generoasa.
soferul goneste ca un nebun. mai usor prietene, ca asta micu nu stie dinastea.
soferul cica hai ca-i dau mai usor.. si -si aprinde zambind o tigara. am senzatia ca nimeni nu i-a mai zis niciodata: mai incet! dupa nonsalanta gesturilor lui de culegator de lire si jumatate.
e un zeu. strada e regatul lui pe datorie. noi suntem sclavii lui, un autobuz de oameni in drum spre trebuinte.
il intreb pe toma daca vrea acolo pe scaun, sau la mine in brate. la tine! si-l culeg la piept. nu mai doare nimic.
golanu a gonit ca un nebun se pare, ca prea suntem acasa.
rade toma vinovat cand se vede jos. hai ca iar m-ai pacalit, ii spun.
tatiiii, am fost cu autobuzul si a fost super.
bravo zice tacso si verifica cu mine siguranta publica.
eu nu dau detalii, de unde deducem ca e totul in regula. ce sens are sa mai dezbatem?
citesc un articol despre razboiul modern, care nu se mai termina, ci doar se ramifica. se moare, se plateste, se teme.
articolul vorbeste de atacuri in tunisia, pe o plaja pe care m-am bronzat acum cativa ani. de atacuri in libia, unde s-a nascut tatalutoma si unde nu stiu daca ne va duce vreodata, fiindca libia nu mai e, ca sa mai mergem.
de atacuri in egipt, unde traim, iubim, simtim, construim.
de atacuri in beirut, unde locuieste primul cel mai bun prieten al lu toma.
de atacuri in paris, unde am baut o cafea in drum spre dublin.
de atacuri in siria, unde n-am ajuns si unde nimeni nu-si mai doreste sa ajunga.
nici macar sirienii care s-au nascut acolo, care bat la porti europene fiindca vor sa mai traiasca, vor sa mearga mai departe.
ce sunt granitele de fapt?
merg cu dilema asta la bucatarie si spal niste vase.
fac un evantai romanesc din 3 farfurii-steag. ia uite toma ce surpriza!
il intreb pe tatalutoma ce ne asteapta?
vom trai probabil intr-o bula sau ne vom da cu sistemul raspunde el scurt.
intr-o bula traim deja, nu e o alegere, e un dat, e cine suntem.
apoi cu sistemul n-o sa ne dam niciodata, ca noi iubim oamenii.
cu steagul ala din chiuveta ce faci?
ce sa fac, mi-e dor de acasa.
hai sa vedem cat costa biletele, doar asa..
si in inima mea se aseaza speranta frigului, a lacrimilor de bucurie. vad tuica fiarta in ibric si plang.
toma vine si ma pupa.
toma, de ce ai facut pipi pe tine?
tu de ce ai plans? imi raspunde el cu intrebare la intrebare si-mi sterge lacrima.
soferul il culege pe toma si-l depune pe un scaunas in dreapta lui.
autobuz ti-a trebuit, ii zic.. si ma asez cu jumatate de cur-iarta-ma mami pentru locutiune - pe un fel de bara generoasa.
soferul goneste ca un nebun. mai usor prietene, ca asta micu nu stie dinastea.
soferul cica hai ca-i dau mai usor.. si -si aprinde zambind o tigara. am senzatia ca nimeni nu i-a mai zis niciodata: mai incet! dupa nonsalanta gesturilor lui de culegator de lire si jumatate.
e un zeu. strada e regatul lui pe datorie. noi suntem sclavii lui, un autobuz de oameni in drum spre trebuinte.
il intreb pe toma daca vrea acolo pe scaun, sau la mine in brate. la tine! si-l culeg la piept. nu mai doare nimic.
golanu a gonit ca un nebun se pare, ca prea suntem acasa.
rade toma vinovat cand se vede jos. hai ca iar m-ai pacalit, ii spun.
tatiiii, am fost cu autobuzul si a fost super.
bravo zice tacso si verifica cu mine siguranta publica.
eu nu dau detalii, de unde deducem ca e totul in regula. ce sens are sa mai dezbatem?
citesc un articol despre razboiul modern, care nu se mai termina, ci doar se ramifica. se moare, se plateste, se teme.
articolul vorbeste de atacuri in tunisia, pe o plaja pe care m-am bronzat acum cativa ani. de atacuri in libia, unde s-a nascut tatalutoma si unde nu stiu daca ne va duce vreodata, fiindca libia nu mai e, ca sa mai mergem.
de atacuri in egipt, unde traim, iubim, simtim, construim.
de atacuri in beirut, unde locuieste primul cel mai bun prieten al lu toma.
de atacuri in paris, unde am baut o cafea in drum spre dublin.
de atacuri in siria, unde n-am ajuns si unde nimeni nu-si mai doreste sa ajunga.
nici macar sirienii care s-au nascut acolo, care bat la porti europene fiindca vor sa mai traiasca, vor sa mearga mai departe.
ce sunt granitele de fapt?
merg cu dilema asta la bucatarie si spal niste vase.
fac un evantai romanesc din 3 farfurii-steag. ia uite toma ce surpriza!
il intreb pe tatalutoma ce ne asteapta?
vom trai probabil intr-o bula sau ne vom da cu sistemul raspunde el scurt.
intr-o bula traim deja, nu e o alegere, e un dat, e cine suntem.
apoi cu sistemul n-o sa ne dam niciodata, ca noi iubim oamenii.
cu steagul ala din chiuveta ce faci?
ce sa fac, mi-e dor de acasa.
hai sa vedem cat costa biletele, doar asa..
si in inima mea se aseaza speranta frigului, a lacrimilor de bucurie. vad tuica fiarta in ibric si plang.
toma vine si ma pupa.
toma, de ce ai facut pipi pe tine?
tu de ce ai plans? imi raspunde el cu intrebare la intrebare si-mi sterge lacrima.
Comentarii
Trimiteți un comentariu