Treceți la conținutul principal

copiii zilei mele de azi

scriu pe fuga cateva calde peste reci, zambete peste ofensele zilei, rasete peste plans.
iarna de afara picura marunt o ploaie bizara, peste praful rece care n-o sa plece nicaieri niciodata. iarna din casa e fara ploaie, dar tot cu praf- care cu niste speranta o sa plece in weekend, cand mi-am planificat curatenie generala. scriu aici, sa ma fac ca promit!

farida, o fetita de 5 ani, a facut pipi pe ea la scoala. ingijitoarea m-a chemat la baie, unde am schimbat 2 vorbe cu ghinionista, am asigurat-o ca e totul in regula si ca merg sa-i aduc -de unde de neunde- haine noi.
n-avea decat o pereche de colanti in dulap. karim a dat din cap ca pot sa iau pantaloni de la el din sertar, iar toti colegii din clasa au apreciat gestul lui.
nimeni n-a gasit potrivit sa faca vreo gluma, iar eu mi-am luat niste secunde sa fiu mandra de copiii mei maturi.
farida, condamnata sa ma astepte in baia rece, a refuzat blugii lui karim si a zis ca sunt suficienti colantii. esti sigura? a dat din cap ca destul de sigura.
am revenit la ei in clasa peste o jumatate de ora, cu un bilet in care ii explicam mamei ei incidentul. i-am susotit faridei scopul biletului, ea m-a imbratisat si a zis: i love you, ms corina. 
am plans pe dinauntru. am pupat-o pe par si i-am zis ca si eu.

la toma la gradi un baietel mi-a povestit despre cum incaseaza el palme acasa si am plans iar pe dinauntru. am pupat obrazul ala crud si mi-am dorit sa urlu in lume la toate mamele care nu reusesc sa traga aer in piept si sa duca palma la spate, atunci cand se termina rabdarea. 

in cada, in timp ce se juca cu crocodilul de cauciuc, toma a zis ca dintr-o data: tataiaia eroplein? zic, da mami, tataia a plecat cu avionul acasa la el. l-am pupat si iar am plans, tot asa, fara urme.

apoi cat m-am dus eu dupa prosop, toma a muscat din sapun. m-am cotopenit sa desprind bucata de pe dinti si-am zis raspicat: toma, the soap is not food! el s-a vaitat ca nu-i placea gustul. eu am apasat pe cuvinte: asa iti trebuie! 
am curatat cat am putut, i-am dat un prosop, a supt la el o vreme si s-a relaxat.
apoi l-am imbracat, si-a luat schitele, a desenat 12 humpty dumpty, s-a oprit, m-a imbratisat si mi-a zis: mami, no mo iting sop. (no more eating soap). asa mi-a rupt inima, ca mi-au trecut toate supararile de peste zi.
a mai trecut niste timp si mi-a povestit ceva de la gradinita. il ascultam si ma minunam. ii tot pupam capul cu idei. cuvintele lui pe jumatate, frazele lui suspinate, sensul, inima, gandurile inchegate, judecata.
m-a intrebat in drum spre somn: tati home? o sa vina, i-am zis, si o sa te pupe, uite asa: tzoc. 
si a adormit.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet