Treceți la conținutul principal

rasucind la bucle si sporovaind

il aduc de la baie in prosop si-l depun pe pat, intru imbracare si pregatire de somn. fuge gol la coltul cu blocul de desen si se apuca de niste scrijelituri.
ma duc dupa el, trag maneca peste mana cu creion, nu se opune.
ma intind pe pat langa el, istovita.
lasa creionul si se intinde si el. ma mangaie pe piciorul gol. il las. invata despre corpul unei femei. imi place ca nu-l dezamagesc. am un motiv in plus sa raman tanara.
o vreme tacem amandoi. apoi imi zice: mami, alex?
da mami. iti place de el?
tace.
is he nice?
tace matur.
il intreb: dar leo?
zambeste strengareste, cumva bucuros c-am schimbat subiectul. leo e prietenul lui de boroboate, iar alex e colegul lui neimpacat.
am inteles ca il doare inca pentru alex.
mami, sleep! imi zice el, constient de sine.
bine.. 
am stins lumina, am aprins veioza, m-am asezat cu tamplele langa ale lui.
bdigabdiga mami?
bdigabdiga mami.
bdigabdiga clock? intreaba el si-mi contureaza fata trasand un ceas imaginar, de colo pana colo cu limbile in nas si sasele in barba, cum ar veni.
bdigabdiga clock, confirm.
bdigabdiga elefant?
bdigabdiga elefant.
bdigabdiga tati?
bdigabdiga tati!
bdigabdiga tataiaia?
bdigabdiga tataiaia! confirm si ma doare.
bdigabdiga mamaiaia?
bdigabdiga mamaiaia, confirm si plang de fericire ca nu i-a uitat, de durere ca nu-i avem aici sa-i pupam.
bdigabdiga albert?
il confirm si pe albert, fratele lu leo, un alt nazdravan haios de la gradi.
ii rasucesc buclele si il iubesc de mor. pentru o clipa il vreau mic mereu, apoi plang de rusine ca i-am dorit nemersul inainte si ii urez in gand toata cresterea care va sa vina.
ma uit in ochii lui de poveste. a obosit.
ii vad mintea cum se inchide, ii simt visele cum se apropie.
ma intreb cum am reusit sa stau atatea ore peste zi fara el? de ce nu mi-e rusine? 
ma scutur de toata intensitatea clipei, merg sa infulec o felie de focaccia cu parmezan si marar. ce aerata mi-a iesit. e perfecta. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

the time is now

acum un an pe vremea asta, exact pe la un 5 dupa amiaza egiptul inghetase asteptand rezultatul primelor alegeri 'democratice' din istoria lor milenara. fusesem sfatuita sa stau cuminte in casa, fiindca oricand pot izbucni proteste, dar aveam programare la doctor, urmand sa vad cum arata toma in casa lui de apa la numai 650 de grame. tatalutoma era in mijlocul multimii. liniile telefonice nu functionau. mi-am vazut de viata, de inima, o prietena frumoasa si nebuna ca mine m-a ajutat sa ajung la clinica (te pup clio!). cand am intrat pe usa, ca intr-un film, multimea de pacienti si asistente si doctori a izbucnit in urale. castigase morsi, presedintele saracilor, prostul prostilor, sa mi se ierte pragmatismul. non-ignorantii plangeau neimpacati cu solutia asta compromitatoare, dar intelegand ca deocamdata asta e singurul 'mai bine' pe care si-l permit. ca sa scurtez, contracandidatul lui morsi era considerat parte din vechiul regim, avea mainile patate de sange...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...

Discuții de luat la cafea

Împărțeam eu la ceas de seară niste inimioare pe Facebook, din iubire, desigur, dar și din practicalitate pe alocuri fiindcă admirația n-are grade in digital, are face tot face lângă om, însă face to book trebuie s-o scurtezi. Apoi mi-am amintit cu viteza ofului vorbele regizoarei mele de suflet, Teodora, băi, tu tre să faci, să creezi, să schimbi lumea, nu să comentezi. Ei, atunci scriu despre ziua mea, să nu rămână neminunatizată, respectiv clasată în dosarul cu minuni, la fel cu toate zilele care îmi vor fi date, de ce să mint? Tao m-a strigat azi în magazinul chinezesc: Colinaa, put this glob back. Îi căzuse un globuleț pe jos în timp ce explora atent ca o pisică decorațiunile de Crăciun ante vremuit. Acasă Toma a plâns cum plânge el des seara rememorând nefericiri de ieri sau de acum 4 ani. I-am zis cum îi zic in fiecare seară: Toma, viața e un dar, o minune grea. Ar fi o minciună să credem că viața e doar bună, la fel cum e o minciună să-ți alegi nefericirile înainte de culcar...