de ce mi-e frica de timp?

m-a trezit la 7 tatalutoma, decupandu-se din pat si soptindu-mi ca trebuie sa fuga. am zis: really? si am intentionat sa adorm la loc, langa toma, dar el mi-a soptit iar: eu cu ce ma imbrac?

ooff, am zis: iei camasa aia bleo! care.. unde? hai ma, e in living, ti-am aratat-o ieri. bine bine susura el.. si cu mai ce?

m-am trezit, l-am primenit cu pantalonii de la nunta si botez. vezi ca te-ai ingrasat. stiu zice el, imi asum.

nu l-am mai certat.

am incropit o omleta cu broccoli, vorba lu toma expertu: bruocolei, si-o cafea.

am urcat pe acoperis sa verificam rasadurile. am luat camera foto dupa noi, sa-i fac niste poze cinstite de campanie parlamentara, fiindca imi place cum ii stralucesc ochii cand mai rasare cate o ridiche.

ziua i se anunta lunga si grea.

vezi sa nu uiti sa mananci si sa bei peste zi. si nu te mai scarpina in cap cand esti stresat. nu mergi sa minti pe nimeni acolo.

aoleu cori, 200 people joined.

n-are nimic, tu tot ala esti.

nu intelegi, capacitatea salii e de 70.

n-ai tu treaba!

of cori, numa raspunsuri usoare imi dai.

se trezeste toma. lipa lipa lipa lipa llll-ipa lip lip lip.. sper c-ati prins ritmul lui sigur, stangaci, alert.

il imbratisam.

venise sa-i dea lu tati emotie buna inainte de zi grea.

se infige intr- un sandwich cu ou si bruocolei. o bucatica de bruocolei pica pe jos. o ia atent si-o strecoara la loc in sandwich.

tati, stiai ca pot sa decupez? aduce forfecuta lui de plastic si taie cu ea cic cic cic.. si noi murim de drag, cu nasul in cafele.

tatalutoma zice: asta e cel mai frumos sunet de foarfeca din viata mea.

sory bebica mai zice el, trebuie sa plec.

toma nu se opune, dar se ridica in picioare si se uita la el serios, asumat si greu.

tati ofteaza. of ce va mai iubesc.

ai grija!

si voi.

pleaca tati si ne umplem ziua cu maruntisuri domestice.

netul e de treaba, astfel ca ne permitem un skype cu mamaiaia de la pucioasa.

ea e pregatita cu o carte de povesti pe care  toma o parcurge in pofida virtualului aprig si rece. mamaia da pagina acolo la ea in dormitor, iar toma pune degetul pe ecran si confirma, asimileaza, traieste continutul.

las ca-ti mai ia mamaia una sa mai avem aici povesti, zice ea si toma o crede.

apoi vorbim si cu unchiul radu, schimbam 2 caterinci, incalzim inimile si ne vedem de zi.

picteaza toma 4 pagini mari.

miscarile ii sunt din ce in ce mai sigure, intentiile prind contur, culorile se amesteca mai chibzuit cu fiecare zi.

ii place mult albastrul, dar il striga ielou. nu ma impacientez. important e sa stie ce-i place, nu cum se cheama ce-i place.

dupa arta pictatului, urmeaza arta plansului spalatului mainilor.

ignor vaicareala, il spal, il dezbrac de hainele pictate.

giacheet urla el in pielea goala.

ii pun giachet pe el si-l iau in brate.

adoarme lipit de pieptul meu, iar pe mine ma doare repede gandul ca o sa imbatranesc iar el o sa creasca si vietile noastre n-or sa mai curga la fel. mainile mele murdare de tempera imbatranesc dintr-o data si stau sa plang. apoi ma adun si stiu ca oricand o sa-l ajunga oboseala gandurilor, o sa vina sa doarma cu capul pe inima mea. de ce mi-e frica de timp?

il pun pe pat si vin sa va scriu toate astea, ca sa ramana!