Treceți la conținutul principal

promisiuni de cana noua

mi-am luat o cana, ca o ulcica eleganta, sa-mi beau in ea toate cafelele din 2015.
mi-am propus o casa mai curata.

o sa intocmesc niste reguli de utilizare pentru fiecare camera in parte. ia sa vezi cum spal vase o data la 2 zile si dau cu mopul la saptamana. sa vezi cum pun rufele curate in dulap, imediat ce s-au uscat. nu va mint.
apoi, ma asteapta niste carti romanesti in biblioteca, asa ca o sa le onorez cu grabire, ca parca prea m-am luat cu scrisul si-am neglijat citeala, vorba lu draga de mamaia.

l-am vazut azi pe prietenul meu care doarme pe strada. nu mai era singur pe patul de carton. il vizitau 2 tanti, rude, neveste, mame, ceva. ii adusesera un ghiveci cu busuioc si asa frumos le statea la un ceai cald pe trotuar toti 3. ne-am salutat cu inimile. m-am bucurat mult.
am trecut si pe langa tanti care ma fura la cantar si pe care n-o mai vazusem de vreo saptamana. ne-am pupat ca doua surate care nu s-au mintit niciodata.
apoi m-am ciondanit cu tatalutoma care zice ca sunt lipsita de respect. ei poftim insulta. m-am intors spre toma.
nu v-am povestit de humpty dumpty, oul britanic cu maini si picioare si ochi si zambet si neaaparat palarie. e un cantecel care zice ca oul asta statea pe un zid si-a picat si s-a spart si s-a ales prafu.
ei, toma nu mai poate sa traiasca fara hamti damti. de cand deschide ochii si pana se lasa noaptea, tot ce sta sau misca, are legatura cu oul asta. il desenam, il modelam din plastelina, il dibuim in orice forma ovala din jur. boilerul de la baie, un buton de la sertar, un elastic de par, toate toate sunt hamti damti. azi, satula sa-l modelez pe hamti, i-am modelat picioarele, mainile, ochii, palaria... si l-am lasat pe toma sa le asambleze. m-am topit de drag sa-l vad punand picior langa picior, ochi langa ochi, gura la locul ei si palaria asemenea. sa-l manance mami de olar.
aa, si mai are o obsesie. ceasurile. cloc cloc cloc, oriunde, oricand. 
am trecut in fuga cu taxiul pe langa un ceas mare pe un stalp. ii lipseau limbile. mi-a placut metafora asta de inceput de an.
i-am zis lu tatalutoma ca mai bine iau un marker si-l pun sa ma ridice la el pe umeri, sa scriu pe ceasul ala: the time is now! chiranski. 
el a zambit si-a zis: that would really be cool!
sorb din prima cafea in ulcica fermecata. a iesit amara. 
asta poate fiindca mi-am propus si sa renunt la zahar in 2015.
am luat o miere de curmale si-mi pun cateva sperante in ea.
o sa decupez niste fluturi de hartie cum am vazut ieri la o galerie de arta si-o sa-i agat in tavan sa stea toma cu capul in pe spate si sa intrebe: batafai?
tatalutoma e dus in targ sa-si ia furtun, pamant de rasaduri, sapaliga si ingrasamant. semintele sunt luate. e pregatita si tarna de rafie pentru recolta din balcon.
asa sa ne-ajute anu!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...