duminică, 11 iunie 2017

inimi cu picioare

incep ziua cu un interviu despre o posibila colaborare cu o librarie noua, angajandu-ma mai mult moral decat fizic sa citesc povesti copiilor din cartier.
Am fost in egipt si in viata in general in egala masura intervievatoare si intervievata, deci nu mai am de mult emotii in legatura cu ce rezultate poate sa aduca o intalnire - de afaceri, s-o numim plastic.
daca angajez, nu promit si nu amenint. daca ma angajez, nu cersesc si nu ma vand.
Schimb rolurile in functie de ce imi rezerva viata. Uneori sunt eu la carma, alteori fac cu mana vaporului cu oportunitati si sar in el cu entuziasm.
azi ma intervieveaza o gagicuta mai tanara ca mine, bine intentionata, senina dar trista pe dedesubt, onesta si fragila.
Discutam posibilitati, ma pliez pe nevoile eventualei fise a postului, ea se relaxeaza.
Am facut mai mult free lancing decat a facut ea scoala, deci simt s-o pun in garda cu eventualele riscuri ale proiectului pe care il gestioneaza.
Apoi dezbatem niste probleme de suflet, ea nu era gata sa planga, dar eu imi cunosc atributele de vraci si ii spun ca poate sa planga. O imbrartisez.
Se deschide. Aprofundam. Imi spune: ce draguta esti. Nu e corect ca am divagat de la aspectele profesionale ale interviului.
Stiu, raspund. Dar suntem inimi cu picioare, nu femei de afaceri.
O ghidez un pic, nu stiu cat am ajutat, dar ea zambeste. Poate si-a mai clarificat din dileme cu intalnirea asta. Ne intoarcem la pretul corect al colaborarii noastre. Eu cer mai mult decat calculase ea. Ii spun ca stiu cat valorez si nu mai pierd timp sa conving angajatorii de abilitatile mele. Ea ma asculta ca o sora mai mica si noteaza moale cu creionul in agenda ei pe care scrie life is a journey, pretul corect.
In tot timpul asta toma rasfoieste 3 carti, mananca un mar, da 1 tura de parc si vine sa ma traga de mana ca ma intind mai mult decat subiectul interviului.
Ii spun si ei: copilul meu simte ca noi am inceput aici o sedinta de terapie si ma intoarce la negociere.
Batem palma ca doua surori, eu sper mai mult sa-si rezolve problemele personale decat sa dam lovitura cu storytelling-u, desi sunt sanse sa se lege amandoua, daca alah e baiat de treaba desigur si nu cu obrazu gros pe sub barbile ca taciunii.
ma plimb cu toma plictisitul prin parcul larg gata sa se umple cu povestile mele.
Promit o inghetata si ma tin de cuvant.
Mersi mami.
Mersi toma for being the sweetest boy.
Mergem pe strada negotului meu preferat.
Cumpar juma de kg de ceapa, juma de fasole verde, o mana de piersici, un pepene, 10 lipii, 1 kg de rosii. Negociez mai abil ca saptamana trecuta, nu intru aproape in niciun conflict.
Toma cere o pereche de crocsi contrafacuti si fiindca tot deranju costa un eur jumate, ma conformez deschisa la inima.
Intram in cascarabeta cu slapi, imi asez burta in 4 luni pe un scaun jerpelit, iar toma se aseaza pe jos, la racorica.
Ne luam amandoi 1 minut de umbra buna si asteptam in aceasta cabina de proba mai generoasa ca ramadanu.
Tarlicii stralucesc ca marea mediterana si-i luam cu banu jos.
Car eu pepenele se ofera toma recunoscator.
Mersi toma, tu cara jumatea de fasole c-om gasi un golan sa ne urce sarsanalele intr-un taxi si sa incheiem dimineata aceasta productiva.




Un comentariu:

  1. Corina, iti sarut inima fata curajoasa! Te admir cum il cresti pe Toma in curatenie si simplitate.Imi pare rau ca nu te cunosc personal dar iti cunosc parintii foarte bine. O pasarica mi-a ciripit ca astepti o Ilinca, Sa-ti dea Dumnezeu putere, noroc si sanatate!

    RăspundețiȘtergere