Treceți la conținutul principal

lire in circulatie si menta proaspata

toma, hai pe strada rupta sa luam legume si fructe.
imi iau bani sa-mi cumpar o masina de curse cu telecomanda, se entuziasmeaza toma si aduce 2 monede de o lira si o bancnota valorand cat un sfert din bogatia monedelor.
of toma, banii aia nu ajung de o masina de curse. Mai bine luam niste vopseluri si pictam o masina pe hartie.
pe care sa o transform ca prin magie intr-una adevarata?
of, si de etapa aia ai trecut, dar da, putem sa ne imaginam.
auzi, maybe I will find a kind guy who will sell me a racing car not very expensive.
toma, nimeni nu o sa-ti vanda o masina pt doar 2 lire jumate. e peste puterea kindness-ului. Kind esti tu cand ma intelegi si alegi sa cumparam vopsea.
hai ca vedem, conchide toma cu indulgenta.
ajungem pe strada rupta. Inainte sa merg la mosul care vinde mere, constiinta ma trage spre ghereta cu lacuri, vopseluri, pensule si dizolvanti. imi explic nevoile, toma cere 3 culori de vopsea: albastru, rosu si golden. Goldenu costa 25 de lire, cat 4 kg de mere. nu pot sa dau inapoi. copilu stie ce caroserie vrea.
un lipici, o spatula, 3 cutii de vopsea: 42. Dau 40 si-l pun pe toma sa contribuie cu lirele lui.
Vanzatorul e magulit. Nu poate sa primeasca din mana intinsa a copilului. Eu insist. Omu pune mana la inima si zice: nu-mi trebuie. Toma declara: he is kind.
He is toma, but we cannot play this game with everyone till we get a racing car.
mergem la mosul cu mere, apoi la caruta cu ardei, dovlecei si rosii.
hai si un buchet de menta desi nu mai am maini pentru atatea cumparaturi.
hai si juma de kil de prune altoite, 1 kil de banane si 10 lipii.
Burtosu care vinde banane e in forma: moama toma, daca nu-mi pun camasa buna data viitoare si facem o poza io cu tine langa caruta mea cu banane. Sa mor io de nu we go viral!
Las traistele langa taraba unui nene care vinde detergenti si sampoane. Il rog pe toma sa-i dea lu nenea ala o lira contra unei pungi mari de plastic, unde sa pun toate cele 12 pungi cu de-ale gurii.
Omu zice: tine-ti banu manca-l-ar nenea ca-ti dau punga de drag.
Toma confirma: he is kind too.
I know he is, but he's making us a favor so give him the money.
Toma insista ca un cavaler. Omu ia moneda si o pune la inima.
Toma, mandru de tranzactia lui spontana: i-am dat si bine ca i-a luat ca poate are un copil acasa.
Eu plang.
Toma continua: si copilul lui daca pune moneda sub o foaie de hartie si apoi coloreaza cu un creion moale, poate sa obtina forma monedei.
Pun zambet peste plans.
Ai dreptate toma. Ce frumos iti sta cu buchetul asta de menta in brate. Iti fac o limonada cand ajungem acasa.

Comentarii

  1. cata bunatate acolo, la oamenii aia simpli!

    Hai ca mi-au dat lacrimile. Cum copila si revin la citit.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...