Imi place plimbatul pe strazile rupte ale cairoului, am colturile mele cu oameni inimosi si uneori imi e de ajuns sa schimb cu ei 2 zambete sincere si 3 glume cu sambure de adevar, ca sa-mi netezesc un moral sifonat.
Vanzatoarea de legume se lumineaza cand ma vede si incropim o sezatoare din 2 lazi de ardei intoarse cu curu pardon in sus.
Ea stie ca mie nu tre sa-mi spuna nicio poezie despre cat de proaspat e spanacu azi si ce pret bun are fasolea verde. Poezia se scrie de mana mea cu retentie de apa in mana ei murdar de muncita. Ce-ti dau bomboana mea cu miere?
Da-mi o plasa ca-mi pun io.
Plasa ma fac, se executa ea.
Iau 5 cepe, 2 rosii, un ardei galben si juma de kil de fasole verde.
Atata doar?
Pai sa nu nasc pana acasa.
Hai nu-mi da bani.
Hai ca-ti dau. Ii dau. Ea isi scoate din san traista ei murdara si imi da un rest gros. E fericita ca imi face discount. Iar eu ma imbrac cu fericirea ei si nu insist sa-i dau mai mult.
Ne vrem binele si stim amandoua ca mai rar ca noi.
Mergi sanatoasa bomboana mea.
Intru intr-un magazin de haine ieftine si bune, aduse de prin outleturile lumii, din extrasezonul bogatilor pe tarlaua rupta a lu Nefertiti. Vanzatoarea e o gagicuta inimoasa si supraponderala, dar cine a zis ca s-ampartit norocu taliilor de viespe in mod cinstit cand a fost la imparteala?
O aud justificandu-se la telefon unuia - Mister, iar lacrimile ei stau sa curga. Pai mister noi trebuia sa fim 4, azi am venit numai eu, toti ceilalti au probleme, de ce e vina mea? De ce in fiecare zi e vina mea?
Mister ii tranteste telefonu in nas.
Eu ii spun ca nu-mi place s-o vad trista. Ca am crezut ca asta e businessu ei cand o vedeam asa devotata.
Nu e businessu meu. E doar un loc de munca.
E businessu lu mister, adaug.
Exact, isi resoarbe ea lacrimile.
Auzi cati ani ai? 23?
22.
Pai esti tanara. Da-l in ma-sa pa mister. O imbratisez. Ea plange. Esti de miere, imi spune si se lasa grea pe umerii mei acolo pentru ea.
Tu trebuie sa inveti sa selectezi oamenii pentru care merita sa plangi. Mama, tata, o prietena buna. Nu pt mister, ca mister cu cat plangi, cu atat te exploateaza.
Of, tata nu mai am, iar vreo prietena care sa simta cand mi-e greu si cu care sa plang pe merit cum zici tu, iar n-am.
Asta findca esti stresata. N-ai timp sa vezi clar cine te merita si plangi la mister cersind intelegere.
Ai dreptate, numai de mine se ia.
Pai asta e tactica lui, ca tu esti dedicata, iar ceilalti fiindca lipsesc, s-au scutit de ocara. Da tu sa nu uiti cine esti si sa-i raspunzi lu mister cu incredere, nu moale. Auzi si lasa jobu asta, cauta o gradinita, ca ai suflet bun.
M-am gandit sa incerc.
Pai asa sa faci, ca acolo cu copiii o sa-ti fie bine si mai sunt fete ca tine, mai bei un ness la pauza, mai o barfa. Ia-ti niste haine faine din cascarabeta lu mister din ultimu salariu si cauta-ti alt drum, fara plans.
Multumesc, imi zice ea, si nastere usoara.
Vanzatoarea de legume se lumineaza cand ma vede si incropim o sezatoare din 2 lazi de ardei intoarse cu curu pardon in sus.
Ea stie ca mie nu tre sa-mi spuna nicio poezie despre cat de proaspat e spanacu azi si ce pret bun are fasolea verde. Poezia se scrie de mana mea cu retentie de apa in mana ei murdar de muncita. Ce-ti dau bomboana mea cu miere?
Da-mi o plasa ca-mi pun io.
Plasa ma fac, se executa ea.
Iau 5 cepe, 2 rosii, un ardei galben si juma de kil de fasole verde.
Atata doar?
Pai sa nu nasc pana acasa.
Hai nu-mi da bani.
Hai ca-ti dau. Ii dau. Ea isi scoate din san traista ei murdara si imi da un rest gros. E fericita ca imi face discount. Iar eu ma imbrac cu fericirea ei si nu insist sa-i dau mai mult.
Ne vrem binele si stim amandoua ca mai rar ca noi.
Mergi sanatoasa bomboana mea.
Intru intr-un magazin de haine ieftine si bune, aduse de prin outleturile lumii, din extrasezonul bogatilor pe tarlaua rupta a lu Nefertiti. Vanzatoarea e o gagicuta inimoasa si supraponderala, dar cine a zis ca s-ampartit norocu taliilor de viespe in mod cinstit cand a fost la imparteala?
O aud justificandu-se la telefon unuia - Mister, iar lacrimile ei stau sa curga. Pai mister noi trebuia sa fim 4, azi am venit numai eu, toti ceilalti au probleme, de ce e vina mea? De ce in fiecare zi e vina mea?
Mister ii tranteste telefonu in nas.
Eu ii spun ca nu-mi place s-o vad trista. Ca am crezut ca asta e businessu ei cand o vedeam asa devotata.
Nu e businessu meu. E doar un loc de munca.
E businessu lu mister, adaug.
Exact, isi resoarbe ea lacrimile.
Auzi cati ani ai? 23?
22.
Pai esti tanara. Da-l in ma-sa pa mister. O imbratisez. Ea plange. Esti de miere, imi spune si se lasa grea pe umerii mei acolo pentru ea.
Tu trebuie sa inveti sa selectezi oamenii pentru care merita sa plangi. Mama, tata, o prietena buna. Nu pt mister, ca mister cu cat plangi, cu atat te exploateaza.
Of, tata nu mai am, iar vreo prietena care sa simta cand mi-e greu si cu care sa plang pe merit cum zici tu, iar n-am.
Asta findca esti stresata. N-ai timp sa vezi clar cine te merita si plangi la mister cersind intelegere.
Ai dreptate, numai de mine se ia.
Pai asta e tactica lui, ca tu esti dedicata, iar ceilalti fiindca lipsesc, s-au scutit de ocara. Da tu sa nu uiti cine esti si sa-i raspunzi lu mister cu incredere, nu moale. Auzi si lasa jobu asta, cauta o gradinita, ca ai suflet bun.
M-am gandit sa incerc.
Pai asa sa faci, ca acolo cu copiii o sa-ti fie bine si mai sunt fete ca tine, mai bei un ness la pauza, mai o barfa. Ia-ti niste haine faine din cascarabeta lu mister din ultimu salariu si cauta-ti alt drum, fara plans.
Multumesc, imi zice ea, si nastere usoara.
Comentarii
Trimiteți un comentariu