Treceți la conținutul principal

probleme la caseta de directie si o lamaie

traversez o strada cu 5 benzi neoficiale de mana cu o prietena japoneza care nu stie daca sa se teama pentru ea sau pentru burta mea de luna a 9a. ii spun sa aiba incredere si-i relatez in jumatatea de minut in care slalomam printre masini cum m-am indragostit de tatalutoma cand m-a tinut prima data de mana intr-o travesare similara care acum 6 ani parea invitatie la suicid.
un taximetrist ne invita inauntru, eu aprob, ea ma pupa de nastere usoara, imi da o plasa cu mere si sare pe un fel de trotuar rupt ca masina in care m-am urcat eu.
taximetristul imi zice: stai pe stanga te rog io.
pai in dreapta ce are daca ma duc?
nu te duce ca e stricata masina.
aoleu si ma luasi asa gravida.
hai ca te duc usurel. ce ai baiat sau fata?
baiat, baiat.
bravo, alah e mare!
e baiat de comitet n-am ce zice. auzi da nu duci si tu masina la mecanic?
e, ba o duc, da n-am bani.
pai tre s-o cam duci ca nu e treaba. de cand mergi cu ea asa? de vreo 5 ani?
ha ha, 5 luni.
ai probleme cu directia, trage dreapta.
mama ce-ai ghicit! esti din franta?
rumania.
maama, si toata rumania e frumoasa ca tine?
e na, ca peste tot, mai sunt si uscaturi.

ia uite cum a cazut lamaia asta din pom. ma dau jos sa ti-o iau?
hai da-te, da mai pornim daca opresti motoru?
pornim pornim, rade el inca o data.
imi aduce lamaia si ne urnim ca in coasta la laculete. va las sa identificati voi pe google map unde in comuna glodeni se situeaza coasta cu pricina iar eu inchei povestea si merg sa beau o apa cu lamaie.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet