Treceți la conținutul principal

Decluttering ul de toamna

Am zis sa impartasesc modelul nostru de decluttering pe fast and furious inainte.
Ne-am mutat de 8 ori in 6 ani prin metropola lu cleopatra, in functie de cerintele celor 12 joburi ale responsabilizarii mele sau in functie de ce neprevazut a mai aruncat viata spre noi.
Cu fiecare mutare toma primeste sarcina sortarii jucariilor care merg mai departe de cele care raman intr-o cutie pentru cine o fi sa le uzufruiasca de la noi incolo. mentionez o alta minune planetara, aceea ca 90 % din jucariile/ cartile lui sunt primite de la alti copii ai universului. Toate natiile pamantului, toti copiii surorilor pe care mi le-am asumat in ultimii ani au contribuit la muntele de jucarii cu care fiecare casa cu copii in ea e obisnuita.
Azi am decis o sortare noua, ca prea s-au strans mii de nimicuri peste care praful s-a asternut cuminte cum a stiut el mai bine. am efectuat 3 saci de gunoi, am organizat eu cu nervi, toma cu surpriza redescoperirii unor piese de lego, suruburi de plastic, bile, zaruri, creioane de mult date disparute.
Treaba nu e terminata. Mai sunt vreo 5 categorii de sortat si un sac de gunoi. Acum zacem rapusi ca sa ne reapucam pe dupa-amiaza.
Ce cred c-am vrut sa punctez e ca se poate trai cu mai putin consum. Se poate construi o copilarie din jucarii primite. Se poate stimula imaginatia mai multor generatii cu aceeasi cantitate de cuburi, masini, dinozauri. Si cred c-am vrut sa mai sugerez magia playdate- urilor. Atunci cand esti plictisit de toate cate ai, dar vine un prieten bun pentru care toate porcariile tale devin comori si creativitatea o ia de la capat.
Abia astept sa le vad in sfarsit ordonate pe: lego, cuburi, masini, pictura, playdough, instrumente muzicale, unelte, diverse si sa instauram regula nearuncatului tuturor in aceeasi cutie.
Va tin la curent, daca nu v-am plictisit cu existentialismul meu de mama care invata traind, primind, dand, amestecand, ordonand, obosind, plangand si razand, toate luate aproape impreuna.

Comentarii

  1. Ești o minune, un balsam pentru suflet.
    Când am trecut prin Pucioasa cu bicicleta, acu' 3 săptămâni, ți-am trimis un val de drag și gânduri bune.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...