Treceți la conținutul principal

O minune, doua minuni

toma stie ca va avea o sora de cand il rugam sa nu rupa cartile ca sa ii poata citi si ei.
a inceput in desenele de familie sa introduca un bebelus de dinainte ca noi chiar sa ne punem pe treaba.
l-am rugat doar sa inceapa sa se imbrace singur, ca sa ma pot concentra pe scutecele lu aia mica atunci cand o fi sa vina.
micuta se coace miraculos in casa ei de apa si poate ca nu se cade sa-i scriu coacerea de atat de devreme, dar simt sa stochez replicile fratelui mai mare, de-acum niciodata singurul, toma.
mami, deschide gura, vreau sa-i zic ilincai ceva.
tati, nu mai ridica tonul ca se sperie ilinca in burtica.
nu mai bausem cola de 10 ani, cand m-au trimis poftele catre un frigider pacatos. m-a oprit toma: hei, you have a baby inside!
mami, mananca cu inghitituri mici ca sa se descurce si ilinca.
pune urechea pe burta mea de inceput si zice: o aud cum bea apa.
e minunat sa vezi un pui de om participand activ, inquizitiv, senzitiv la formarea unui alt pui de om.
ca atunci cand il astepti pe mos craciun, stiind ca de fapt parintii tai au plamadit surpriza, care vine taman peste 9 luni, dar lucrezi zi de zi, cot la cot cu mosu la faurirea cadoului pe care l-ai imaginat deja in desene, pe cand samanta era vis.

Comentarii

  1. Felicitari, Cori, sotul lui Cori si Toma! Sa aiba Ilinca un inger bun!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce veste buna! Sa fiti sanatosi cu totii.

    RăspundețiȘtergere
  3. Felicitari multe-multe si asteptare frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  4. Felicitari, Cori! Sa fiti sanatosi si sarcina usoara!

    RăspundețiȘtergere
  5. Felicitari ! Liniste si pace va dorim ! PS: Imi pare rau ca nu am venit la intalnirea de la Pucioasa.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...