Treceți la conținutul principal

Hand made-ul de gospodarie

Termin de plamadit nise fursecuri cu bere si zaatar si le trimit in cuptor spre rumenirea aia nici prea prea nici foarte foarte, ci atat cat le sta bine unor fursecuri fragede.
Ma anunta toma ca a terminat de rasfoit cartea despre feelings, ca a inteles tot si ca se culca pe salteaua despuiata daca nu vin mai repede s-o decorez cu un cearsaf.
Eu il rog sa ma ajute, el imi spune ca e prea obosit, eu clarific ca nu e corect sa mut toate pernele si sa schimb lenjeria insarcinata fiind. Ma vait si eu asa mai mult ca sa imi aud ofurile si sa am impresia ca marturisite fi-vor pe jumatate tratate.
Uite, zic, nici jucariile din pat nu ti le-ai strans. Si iau 9 cuburi, scanez un coltisor de etajera liber si construiesc din ele la repezeala un turn.
Uaau, cum aj putut sa faci turnul ala si sa nu cada niciun cub? Si nu-mi spune ca ai putut fiindca esti magica sau fiindca ma iubesti, ca am mai auzit asta.
Se cheama skills toma. Cand faci mereu lucruri cu mainile tale dobandesti skills. Si ma apuc sa-mi laud abilitatile de casnica: Uite eu spal vasele in fiecare zi, fac mancare, pun rufele la spalat, le intind, pictez cu tine, crosetez, ce mai fac?
Uneori chiar ma ajuti sa mananc cu lingurita desi sunt baiat mare.
Pai vezi, daca mereu le dau mainilor treaba, ele apoi invata ce sa faca in fel de fel de situatii si reusesc in 3 secunde sa faca un turn din 9 cuburi pe o muchie de etajera. Pai tu crezi ca daca m-as uita toata ziua la o tableta sau la un tv, as mai fi in stare de vreo grozavie manuala? .. arunc eu iar frustrarea digitala.
Auzi, si tati care sta toata ziua la calculator inseamna ca ca nu prea are skills?
Ei, are si el, ca ai vazut ce-i sapa gradina lu tataie de la pucioasa cand mergem acolo si ce planteaza rosii. Si ce te arunca la tavan cand ii alergi in brate.
Da chiar, ranjeste toma si adoarme, iar eu ma joc cu gandul c-am mai explicat o data lui, mie si universului, importanta hand made- ului.
Scot rufele din masina, depun fursecurile perfecte intr-un borcan, spal 3 castroane si ma lungesc langa copil c-oi fi obosit de atata hand made.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...