Toma, trebuie sa gasim o varianta la tableta asta, am spus pe ton autoritar in timp ce intindeam niste rufe.
Pai mie imi place sa ma uit!
Stiu dar e ok sa facem din toate cate putin. Tu nu vezi ca deja la pictat te plictisesti dupa 5 minute, la scris abia ne lungim 15 min, la masa termini primul sperand sa te intorci la desene? Dar cand esti la tableta timpul zboara si abia te desprind dupa o ora. Tu iti dai seama ca o ora inseamna de 12 ori 5 minute?
Termin rufele de intins si deja ma gandesc c-am vorbit degeaba, ca un copil de 4 ani n-o sa-si faca acum proces de constiinta si-o sa-mi dea mie dreptate cu privire la cugetarile astea plicticoase despre managementul timpului.
Il gasesc plangand: sunt trist ca uite mie mai mult decat tableta, imi plac dulciurile, care si alea sunt nesanatoase. M- am dus la masa mea de activitati si m-am uitat prin toate materialele de acolo si ai dreptate, nimic nu mi s-a mai parut interesant. Cum am ajuns sa-mi placa tableta mai mult ca orice?
Ei toma, tableta promite o lume magica, care te minte colorat ore in sir. Si de fiecare data cand te rupi de acolo, esti un baiat mofturos, suparat, plangacios. Si ma doare ca viata din afara tabletei nu mai e interesanta pentru tine.
Uite o sa ma straduiesc sa schimb un pic paleta de activitati si-o sa iesim mai mult cu bicicleta cand trece canicula, tati o sa se joace si el mai mult un pic cu tine.
Of, nu stiu cat o sa poata tati sa se joace fiindca are de lucru ca sa faca expensive money. Si lacrimile lui se intetesc.
Uite toma, acum esti trist dar viata e uneori grea si alteori usoara. Nici mie nu-mi plac multe lucruri, dar le fac.
Of, mai plange el gata sa consume in seara asta tot plansul lui de 4 ani jumatate, sunt trist ca arsura de pe mana ta n-o sa treaca niciodata.
E adevarat si asta, dar nu ma mai doare, e doar un semn.
Suntem o familie norocoasa, sanatoasa, parintii tai te iubesc iubindu-se, e mare lucru. Si uite iti aducem un fratior.
Of, si cand ti-l vor scoate din burta, cum o sa ajut eu sa nu te doara?
Sunt o femeie puternica, cea mai puternica.
Stiu, dar o sa fie un loc sigur unde o sa-l puna pe bebe? Si lacrimile lui curg.
Tati o sa fie acolo cu mine, ca si atunci cand te-ai nascut si sigur o sa ne descurcam. Hai nu mai plange! Imi pare rau ca esti trist, dar esti un baiat puternic si atent si sensibil, iar eu sunt o norocoasa ca te am.
Nu sunt trist, sunt asa foarte putin fericit. Si stinge lumina, isi aprinde lanterna de cercetas si rasfoieste un catalog ikea. Isi sterge lacrimile iar pe ultima o gusta.
Sunt mandra de cum inchide el cercul dramatic si sunt sigura ca invata prin plansul asta asistat sa-si gestioneze neputintele. Iar eu imi invat, ca mereu, binecuvantarile.
Pai mie imi place sa ma uit!
Stiu dar e ok sa facem din toate cate putin. Tu nu vezi ca deja la pictat te plictisesti dupa 5 minute, la scris abia ne lungim 15 min, la masa termini primul sperand sa te intorci la desene? Dar cand esti la tableta timpul zboara si abia te desprind dupa o ora. Tu iti dai seama ca o ora inseamna de 12 ori 5 minute?
Termin rufele de intins si deja ma gandesc c-am vorbit degeaba, ca un copil de 4 ani n-o sa-si faca acum proces de constiinta si-o sa-mi dea mie dreptate cu privire la cugetarile astea plicticoase despre managementul timpului.
Il gasesc plangand: sunt trist ca uite mie mai mult decat tableta, imi plac dulciurile, care si alea sunt nesanatoase. M- am dus la masa mea de activitati si m-am uitat prin toate materialele de acolo si ai dreptate, nimic nu mi s-a mai parut interesant. Cum am ajuns sa-mi placa tableta mai mult ca orice?
Ei toma, tableta promite o lume magica, care te minte colorat ore in sir. Si de fiecare data cand te rupi de acolo, esti un baiat mofturos, suparat, plangacios. Si ma doare ca viata din afara tabletei nu mai e interesanta pentru tine.
Uite o sa ma straduiesc sa schimb un pic paleta de activitati si-o sa iesim mai mult cu bicicleta cand trece canicula, tati o sa se joace si el mai mult un pic cu tine.
Of, nu stiu cat o sa poata tati sa se joace fiindca are de lucru ca sa faca expensive money. Si lacrimile lui se intetesc.
Uite toma, acum esti trist dar viata e uneori grea si alteori usoara. Nici mie nu-mi plac multe lucruri, dar le fac.
Of, mai plange el gata sa consume in seara asta tot plansul lui de 4 ani jumatate, sunt trist ca arsura de pe mana ta n-o sa treaca niciodata.
E adevarat si asta, dar nu ma mai doare, e doar un semn.
Suntem o familie norocoasa, sanatoasa, parintii tai te iubesc iubindu-se, e mare lucru. Si uite iti aducem un fratior.
Of, si cand ti-l vor scoate din burta, cum o sa ajut eu sa nu te doara?
Sunt o femeie puternica, cea mai puternica.
Stiu, dar o sa fie un loc sigur unde o sa-l puna pe bebe? Si lacrimile lui curg.
Tati o sa fie acolo cu mine, ca si atunci cand te-ai nascut si sigur o sa ne descurcam. Hai nu mai plange! Imi pare rau ca esti trist, dar esti un baiat puternic si atent si sensibil, iar eu sunt o norocoasa ca te am.
Nu sunt trist, sunt asa foarte putin fericit. Si stinge lumina, isi aprinde lanterna de cercetas si rasfoieste un catalog ikea. Isi sterge lacrimile iar pe ultima o gusta.
Sunt mandra de cum inchide el cercul dramatic si sunt sigura ca invata prin plansul asta asistat sa-si gestioneze neputintele. Iar eu imi invat, ca mereu, binecuvantarile.
Daca tie ti-a mers cu pustiul tau de 4 ani, eu cu al meu de 14 cum fac sa-l ,,rup "de calculator ? :) Sanatate maxima si perseverenta !
RăspundețiȘtergere