Treceți la conținutul principal

Dulceata de lamai

Am facut o dulceata de lamai amara ca viata uneori. Scria pe net sa tin lamaile in apa vreo 8 ore sa iasa amareala din ele, dar eu le-am gemuit din prima ca uite nu stiu sa traiesc incet.
O sa mananc asa cate un varf de cutit la micul dejun si-o sa-mi fie draga amareala ca un proces de constiinta.
Am mai marinat 9 ardei iuti, am copt niste chiftele de dovlecel date prin faina de orez si-am facut cea mai buna salata orientala din lume. Cate minuni sa faci intr-o zi caniculara?
A venit toma sa-mi sopteasca ceva la ureche, iar eu am zis: go find yourself an art activity to do because it s not the time for tablet now.
Si el a zis: how did you know I wanted to ask to watch?
Pai fiindca te iubesc, am raspuns eu mai mult ca o ghidusie.
Iar el iritat a zis: no it's not because you love me. If you love me, then you have a heart and you let me watch directly, but I guess you knew what I want because I always want to watch, right?
Am zambit si-am zis: both.
Iar el m-a pupat pe umar si s-a asezat sa buchisim o opera de arta cu farfurii de hartie, foarfeca, perforator si sfoara.
Apoi mi-a comunicat cu seriozitatea lu tacso: mami am pentru tine un job important. Trebuie sa ma ajuti intr-o situatie.
Desigur, m-am aratat eu plina de interes.
Jobul tau este sa-mi faci curat in camera cu jucarii, ca sa nu ma mai certe tati pentru debandada de acolo.
Pentru seriozitatea cu care imi oferise jobul, i-am zis. I'll try, I cannot promise.
I understand you cannot promise. You are pregnant. So if you cannot bend, you'll just tell me where to put each toy and I pick them for you.
Mersi mult toma, batem palma.
You got the job, pare el sa-mi spuna cu ochii zambind a incredere.
Si mergem la a 5a baie pe ziua de azi inainte sa lasam noaptea calda ca o paine sa ne transpire visele inca o data.


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...