joi, 12 octombrie 2017

libertatea mea noua

Uitasem cum e sa-l vad pe toma fericit si sa nu fie responsabilitatea mea. I-am gasit o gradinita pe langa casa si mi-am castigat niste saptamani de sortat haine de bebelus si contemplat la lasarea toamnei peste cuptorul cu praf-cum imi place mie sa numesc metropola asta cu oficial 104 milioane locuitori + magari, pisici si alte vietuitoare pe care nu le mentionez sa nu ingretosez cititorii sensibili.
Dupa 5 luni de homeschooling/ unschooling si alte derivate nestructurate toma se intoarce in comunitate, de data asta pe fortele proprii si mai entuziast ca niciodata.
M-a intrebat: esti sigura ca n-au nevoie si de tine? Si bine m-a intrebat ca uite au nevoie de niste workshopuri cum numai inima mea stie sa plamadeasca, asa ca tot injgheb si eu de un freelancing.
Intre timp il duc dimineata sa-si ia portia de viata sociala, iar eu poposesc in parcul binecuvantarii neamului lu tutancamon si culeg o frunza impecabil de ruginie, cum numai copacii ocrotiti de zeul Ra stiu sa nasca.
Ma scald intr-o liniste rara. Nu stiu daca sa fac o zacusca, sa pun o conopida la murat, sa scriu sa citesc sau sa plang. O sa beau niste apa si-o sa meditez 3 minute. Apoi merg la zacusca. Fara lacrimi. Am decis.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu