Treceți la conținutul principal

o masina de spalat cat o mie de cuvinte

sorry everybody, ne anunta toma pe mine si pe tacso: i want to make a show!
oo, ne prefacem noi gata de vizionare in intrerupem oboselile abia reintalnite, dupa o zi grea, dar productiva, de caciula.
toarna toma o minge portocalie dintr un polonic de aluminiu, iar noi chiar ca nu am mai vazut asta niciodata.
uaau.
thank you guys, face toma o reverenta si scoate casca de constructor, primita de la prietenii din germania - care tocmai ce ne-au trimis un pachetoi de jucarii destepte.
toamna a venit cu lucruri din romania, lituania, liban si germania.
dam, primim, sortam, ne revelam de atata sansa.
am impins masina de spalat, care a explodat mai alaltaieri, in dormitorul de rezerva. de ce te-ai spetit? m-a intrebat tatalutoma.
de emotie, am raspuns ocupata.
abandonasem intr-un apartament in care ne-am scris iubirea mai anul trecut, o masina de spalat noua si frumoasa, economica si ingusta. ne-am mutat fiindca tavanul incepuse sa cedeze, iar iubirea se prefigura perturbata.
din fericire tavanul n-a cazut peste masina de spalat iar proprietarul n-a instrainat-o in anul ce s-a scurs, viu dar inert, plin dar cuminte.
imi venea s-o pup pe zanussica. vorba lu maica-mea care se ataseaza frumos de obiecte: a spalat masina, draguta, 3 ture mai cori.
am intins rufele cu o pace noua. am stat asa in clipa si-am savurat mirosul de balsam cu otet.
am multumit universului pentru tot, dintr-o bucata si am ignorat durerea lombara.
am recapitulat reusitele de la job si pentru o clipa durerea chiar s-a topit.
l-am spalat pe toma pe cap, el a urlat, m-a certat, apoi m-a iertat si s-a inseninat.
tatalutoma a pus niste gin in 2 pahare. eu as mai fi spalat niste rufe, dar el m-a potolit, ca asa traim noi eu pe repede inainte iar el pe usurel in prezent.
mami, i want to eat something and to color this book and a banana and a biscuit and to color, please p leaseee.
bine ma milogule. cand am zis eu nu?
merg la frigider si mai aduc un strop de gin.
toma cica: si banana mea si biscuitele?
hai ca n-ai pic de responsabilitate sociala, ma amendeaza tatalutoma in timp ce isi primeste cuvios suplimentul de gin.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...