Treceți la conținutul principal

despre incredere

am iesit pe poarta gradinitei. toma avea o mana ocupata cu un balon galben iar cu mana libera a ales sa ma tina pe mine. sa ma duca prin intuneric spre strada mare, spre un taxi, spre cina, spre casa.
mami, why the sky is dark?
because the night has come.
when?
while you were playing.
where is the moon?
there it is. it wakes up when the night comes. the way the sun wakes up when the day comes.
then why the moon doesn`t have eyes, to sleep and wake up?
nu apuc sa raspund..
strig taxii..
taximetristul ma ignora.
toma triga responsabil: taxiiii, waait. come and take us to the tati... aa, to tati.. se corecteaza el si taie articolul, ca un student la marire.
un alt taximetrist ne culege de pe strada rupta, impresionat probabil de engleza rafinata a puiului de om.
acasa imi spune: nadia likes spicy food.
how do you know?
because i like to know.
ei hai sa ma scuzi ca m-am bagat atunci.
e ok. inchide el fara vorbe, ci doar asa cu nepasarea expertului care stie ca atata cat a fost de zis, el a zis.
auzi tati, ii zic vinovatului pentru toata minunea, toma a crescut! cand e mandru de el, zambeste cu o incredere noua. tati zambeste mandru si el de cum stie toma sa fie mandru.
imi rade si mie inima de atata asumare de copil.
guys, i will make a show now, and you will clap and say bravo.
haida. ne oprim noi din bugetat viitorul mai efemer ca praful.
there was a doggy doggy doggy doggy doggy and his name was tomaaa.
bravoooo, aplaudam noi ca doua foci si mergem prin viitor cu judecatile puse intrucatva de acord. tatalutoma expune o frica. eu o barez cu incredere, ma uit la ea, trec prin ea, el intelege de ce ma iubeste, dar toate astea nu se spun. poate ca e totul numai in imaginatia mea.
mamiii, i finisheeed. ma striga toma din cada.
come to see the mess i did.
aoleu, ce e cu toata apa asta pe jos?
pai asa mi-a venit sa stropesc.
de ce ma? because you are a bad boy, il intreaba tacso, un pic mai acuzativ decat ma asteptam.
no, raspunde toma, increzator cum il cresc.
then because you are a good boy? se repara tacso.
yes. inchide iar toma scurt si suficient.
inchid si eu povestea, intrucat m-a ajuns oboseala. am comutat tastatura tabletei pe numere in loc de litere. pana sa realizez, am scris asa cu viteza gandului 15*7 0$,.. un fel de noapte buna in numerologie.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...