Treceți la conținutul principal

trec ziua la magnifice

vantul vorbeste cu degetele-mi de la picioare, semn ca in curand bagam slapii la cutie. mai e insa de nadusit pana atunci.
in cuptor am azvarlit niste cartofi, pe care am plouat cu sare, piper, cimbru, miere, am dosit niste catei de usturoi imbracati, apa, ulei de masline si p-aici tie mirosul.
am incheiat o zi grea. la gradinita complicatiile au curs lin, ca si cand e nevoie de mame in lume, ca si cand copiii sunt atat de putin intelesi de oamenii mai inalti decat ei.
am vrut sa plang si n-am apucat.
am mangaiat o profesoara care se cerea data afara azi! si i-am spus ca numai fiindca am incredere in eforturile ei, ii cer sa nu mai ajungem niciodata la cumpana de azi.
m-a privit in ochi a dat din cap.
eu am crezut-o, fiindca n -am 2 vieti.
am vorbit cu mami pe net si m-am mai eliberat.
da-o-n ma-sa de masina de spalat cu motorul ei ars. bine c-a bubuit la final de program.
o-m spala la mana pana s-or aranja planetele.
am incheiat ziua cu o seara la opera. am aplaudat un spectacol mediocr, dar necesar, viu, greu, genial pe alocuri.
m-am trezit. pot iar sa zbor.
toma a crescut.
a vorbit mult dupa spectacol. mi-a zis: i want to feel tired now!
tatalutoma a vizionat si el un scurt metraj bun, lider in nominalizarile unui festival local. niste prieteni de revolutie au documentat niste constrangeri. am simtit cu ei.
am dat peste o tanti care vindea fel ce fel de hand made uri. mi-a luat tatalutoma poate cel mai frumos colier al vremurilor pe care le intamplam.
trec ziua la magnifice! cu relele ei si mai ales cu bunele!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarz...

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la ...

poveste cu buburuze și super lună

Încep o serie de povești mici despre viețuitoarele la al căror ritm m-am racordat în izolarea asta complicat de benefică în restricțiile ei. Acum vreo lună vorbeam cu găinile, cu Lăbuș, cu vrăbiuțele. Încet încet m-am orientat către albine, râme, melci, țânțari, gândaci. E o lecție bună atunci când nu poți îmbrățișa oameni. Înveți astfel că tu cu intențiile, convingerile, așteptările, nemulțumirile tale ești doar o părticică din ecosistemul obosit de atâta antropizare, dar care își vede de treabă cu  mecanica fascinantă a firescului. În fine, gata cu pledoaria, că trece super luna plină până termin eu povestea. Se făcea că plantasem busuioc în solar, răsăriseră minunățiile, le transplantasem din tăvițe de răsaduri în ghivece mai mici sau mai mari. Într-o ladă mai mare cu plante aromatice am găsit într-o zi o buburuză pe care am și făcut-o celebră pe Facebook pentru cât de curate și viguroase erau plantele din grija ei. Azi am găsit 2 ghivece cu frunzulițe de busuioc ronțăite d...