Treceți la conținutul principal

antrenamente la chiuveta pentru faza pe cada

m-am preocupat o vreme negasind copaia perfecta pentru lunganul de toma. L-am luat pana la urma cu mine in cada unde s-a dezlantuit ca un campion si unde se desfasoara aproape seara de seara ritualul lui preferat, cu broaste si ratuste, rasete, poezii, tulupuri.
tati e de straja, dubleaza gangureala, pregateste prosopul, mai face cate o poza, sa-i putem arata golanului cand va creste, marturia victoriilor competitiilor de balaceala, faza pe cada.

atunci insa cand tati e prins cu revolutia lui, competitia se amana. Ma gasesc zicand: vii pana la baita? Mi se raspunde: hai ca nu e asa murdar azi.

[Va spuneam ca oricum pe toma nu-l spal decat cu apa. Pentru talpi si palme am inceput sa folosesc un sapun de ulei de masline, cel mai ieftin din lume cred- echivalentul a 1 ron, cu care ne spalam si noi pe cap si pe corp. E produsul cosmetic de capatai al familiei, nu prea face spuma, nu miroase a nimic, un sapun onest, fara pacaleli antibacteriale pe care nici microbii nu le mai inghit.]

Si deci cand tati e prins pe frontul pasnic al scoaterii egiptului din haos, datului de joburi tuturor oamenilor cinstiti si alte vise m marete in care numai el mai are curaj sa creada, cineva trebuie sa-l spele si pe tomica de urmele celor 45 de grade cu care ne-am luptat peste zi. o lupta-i viata tomica, vorba lu cosbuc, poetul meu, al jumatatii din tine, al lu tataie de la pucioasa si al cui l-o mai iubi.

In fine, il despoi pe turturel si-l asez cu grija in fund, in chiuveta. Dau drumul la apa calduta, ii pun in poala 3 broaste mici si-i las la indemana doar sapunul despre care va relatam un paragraf mai sus. Imi place cum il apuca toma cu ambele maini, stapanind parca intentia utilizarii lui in scopul curatirii;  aplic un fel de responsabilizare prin joc, mamelor, psiholoagelor luati de notati, nu stiti cand va ajuta..
Balaceala dureaza cateva minute, toma chitaie de extaz. Nu dispune de libertatea pe care o are in cada, dar nu ma condamna. Stie ca fac tot ce pot. Din cand in cand ma priveste rasturnat si-mi zambeste cu chiote, confirmandu-si ca sunt partasa la toata bucuria, ca o generez de altfel.
Opresc apa si-l iau la subratul drept. Na ca s-a oprit si masina de spalat! Ma agat de un lighean, scot rufele in el, si uite-ma iesind din baie in dreapta cu copil ranjind de atata spalatura si in stanga cu rufe moi de atata incocolinatura.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De întărit imunitatea spiritului

Mi-a zis tatăl copiilor mei că m-am transformat din scriitor în performer, că m-au câștigat clipa și live-ul și am pierdut răbdarea lirică.  M-am apărat rănită în orgoliul de bloggeriță și am spus că mereu o să scriu. Că un om vocal o să caute mereu căi de transmisie, de conectare, de propagare a mesajului. Are totuși un pic de dreptate în sensul că scrisul invită la tihnă, live-ul se amestecă cu răspunsurile clipei și se mai pierde din coerența intenției. Azi o să încerc să scriu povestea zilei și apoi s-o citesc live, dacă doarme purcelul de Tao și mă lasă să mă desfășor. Experimentalism de carantină să-i zicem. Am făcut ceva activități școlare cu Toma, un homeschooling relaxat, fără presiuni, ca să nu-i imprim stigmatul corvoadei zilelor de luni. Izolarea vine și cu un astfel de lux. Am ieșit apoi în curte și ne-am umplut care cum de câtă primăvară a putut. Mărgăritarul e aproape gata să înflorească,toporașii sunt aproape să predea ștafeta, piersicii explodează de roz, zarzărul

E joi cum ar fi luni sau vineri

O luăm de la capăt cu neplanurile, neobiectivele, nedrumurile. Eroii plictiselii noi, cei mai cuminți dintre eroi. Trăim pentru azi așa cum ne spuneau toți yoghinii pentru care nu aveam timp in cealaltă viață. Așa îmi place să-i zic, cealaltă viață. E joi, zi de gunoi. Măcar atât. A înflorit păpădia. Mă umplu de galben, aduc pământului recunoștință. Sună grandios, dar asta e. Ne- am mutat în planul spiritului. Îmi simt lichidele plimbând o durere prin corp. Capul e greu chiar și fără păr. Universul trimite mai mult decât pot să absorb. Închid ochii și respir relaxând toți mușchii. Îmi pup copiii pe unde nu i-am pupat ieri. Pe după ureche, pe nas. Îi pup să mă ierte pentru când am fost aspră cu neastâmpărul lor de copii izolați. Ce de lume n-am mai pupat. E joi, cum ar fi luni sau vineri.  Sâmbătă e ziua mea. Mă gândeam să-mi comand o pijama drăguță, dar mai bine o mini mașină de cusut, să cârpesc aia cu aia, să fac un pic de artă din gioarsele cu imprimeu bogat. Mă duc la bebe

nedaruri, nelacrimi, necuvinte

toma, mi-e dor de mamaia si tataia de la pucioasa, a oftat tatalutoma aseara. toma a adaugat; mie imi e si mai dor. de unde stii tu cat de mare e dorul meu? pai tu nu incapi in leaganul lu tataia, organizeaza toma emotiile cu precizie in classorul inimii. aoleu baieti, maine e ziua lu tataie. hai sa ne strecuram intr-un filmulet si sa-i cantam cu intonatie. aoleu si tot maine vine mos nicolae. adicaa, ar fi venit. care mos? oof, nicolae toma, e un mos care vine in romania si aduce niste surprize in ghete. si uite cum esti pui de roman si tu, meritai acolo o maslina ceva. tatalutoma se scuza abil: oof, mereu imi amintesti prea tarziu. la fel cum ai facut cu martisorul. de unde sa stiu eu delicatesele astea? n-am timp de procese de constiinta. imi intorc practicalitatea pe toate partile si conchid: poate peste noapte mos nicolae, dupa ce va fi terminat cu copiii din romania, vine si la noi sa ia orezul cu lapte din frigider si sa-l puna frumos cu caserola cu tot la tine in ghet